Examenelor trecute

Să facem examenelor trecute,amintiri cum se cuvine

În apogeul lor nelamurit,

Să le asezam in locuri de soare ferit,

Ori la mine,ori la tine!

Să le asezăm în locul acela mult iubit

Si să ne ducem pe la ele subit,

Din când în când

Să ne amintim,plângând!

Sau stins demult ale politehnicii examene

Si vor ramâne în veci stinse,

Si se vor aprinde ca două pietre cremene

Atunci când pământurile dor vor fi ninse!

Dar hai să dam examenelor eterne noi oferte,

Adaptate vremurilor noi,

Să l rugam pe D zeu să ne ierte

Că am schimbat menirea de a binevoi

Să fim altfel decât ce trebuia,

Pe când din cer D - zeu ne tămăduia,

Ingineri de grad zero să fim

Fă a avea vreun pseudonim!

Adevărat,adevărat vă spun

Pământul Politehnicii e strabun! 20.08.24 drepturi de autor rezervate VICVAS

 Arde- mi te - ai iubire deasă

Arde- mi-te- ai iubire deasă

Că tu iubeai pe el,

Ti ai dat tot sufletul

Pentru el nu ai fost aleasă!

Arde- mi-te- ai iubire deasă

Pentru el nici nu ai contat,

Nu ai fost a lui aleasă

De tine sa îndepărtat!

Arde -mi-te ai iubire deasă

Foaie lată, frunză verde

Pentru el nu ai fost aleasă,

Nici nu te mai vede!

Arde grâul iubirii,în lanul des

De tine uite ce s a ales! VICVAS dreptruri de sutor rezervate 25.08.24

Editorial(Autobiografie)

Pentru toti aceia care ma cunosc declar urmatoarele:
M-am nascut intr-o iarna geroasa a lui 1969,intr-o zi de februarie!...Strabunica mea Elena Constantinescu pe numele adevatat,mamaia buna cum o alintam eu este cea care a avut grija de mine in fiecare zi din zori si pana seara cand veneau parintii mei de la muncă!..Cu tata efectuam lectiile,iar cu mama mergeam adesea la medicul pediatru,atunci cand intervenea ceva in viata mea!..Cand eram mic cel mai mult imi placea sa ma joc in curtea bunicii de pe str.Apusului ,cartier Militari.Cele mai frumoase amintiri de atunci sant din serile paste si revelion.Se adunau toate rudele noastre pentru petrecere.Era voie buna si buna dispozitie.Cand am ajuns in primii ani de scoală si a venit acel fatidic cutremur (1977) mama,tata si străbunica care locuia cu noi in apartamentul din Berceni au foast alături de mine ca sa nu ma sperii!..Desi poate eram prea linistit pentru un copil de vărsta acea,totusi avea m si eu nebuniile mele.Mergeam la cumparaturi cumparand produse mai ieftine ca sa mai ramana niste bani.Desi ai mei imi ofereau toate conditiile!..Sant singur la parinti si poate că asta a facut sa fiu cel mai răsfatat nepot al familiei si primul stranepot din acea perioada.Mi-a placut si imi place si acum Cenaclul Facara desi numai este poetul Păunescu printre noi.Am efectuat cursurile unui liceu tehnic si mai apoi scoala politehnică,asa credeam eu atunci,dar mai tarziu mi-am dat seama ca am gresit.Îmi place sa scriu articole si mai aless viata personală.Prin anii 2000 am inceput sa colaborez cu o revista literara scriind poezii ,criticul literar Florin Iaru(si poet pe deasupra) criticându-mi poeziile intr-un mod constructiv.De caând s-a reinfiintat revista Flacara sub denumirea"Flacara lui Adrian Paunescu" am inceput colaborarea la rubrica "flacara la dispozitia dvs."In anii facultatii si mai apoi am crezut in iubiri magice,tinînd enorm la o colegă si încercând să fac casă bună ,am crezut ca pot fi mai bun decat Malaxa,Am crezut in toate visurile posibile!..Dar fericirea deplina am obtinut-o cu ajutorul scelei ce mi-a daruit ceea ce nu mi-a daruit nici o femeie pana la ea:unicul fiu .La  cei 55 de ani trecuti de la nasterea mea nici nu stiu ce as mai putea fi!..Ma simt uneori ciudat si poate regretul ca n-am cunoscut-o pe sotia mea mai devreme!..
"Iata sant inca viu,
Mai pot spera la insamantarea unui pantec
Multe adevaruri stiu,
Cu tehnica de azi,pot scrie orice cantec!...

 Autograf  :

 

 

”Iubire neterminată  este O nuvelă de dragoste pe care am  scris-o după petrecerea zilei mele de nastere (serbată intr-o zi a  sfîrsitului de februarie acum mai bine de 19 ani) cam prin lunile aprilie-mai iunie august in foșnet de hîrtie (si tehnoredactat în vremurile de acum ) ,când credeam în ceva.A fost poate ce mai frumoasă zi din viata mea atunci.Am  multe romane de dragoste.Toate  sânt terminate fizic in fosnet de hartie.,iar unele chiar electronic,înfătisând viata mea personală trăită.De ieri de azi.Să fie oare durerea în iubire,ca un impozit de creatie,vorba lui Adrian Paunescu?.Prin acea  zi,viata mea a redevenit un cuvant atît de natural. Doamne, dă-mi aceasta iubire vesnica!...Așa credeam atuci acum vreo 19 -20 de ani!  Orice asemănare e nume e pur întamplătoare.Totul e real1Nimic nu e fictiune!”

 

 

                                             Capitolul    1

                                   Pregatirea onomasticii

 

 

Era o zi de vineri foarte frumoasă cu cer senin ,a sârșitului de  februarie.Ne apropriam de sfârsitul

iernii.Zboarâ al zilei flutur,cu ale lui aripi ostenite, crengile se scutur,pe cărari întepenite.

Asteptam cu nerabdare venirea mătusii si a unchiului meu pentru a face cumpăraturile de

rigoare.Vorbisem cu verisoara mea,Cecili ,la care fusesem la nunta ei de argint pentru ora de intalnire.Fusesem cu câteva zile anterioare la locul de muncă  pentru a o convinge pe Ella sa vină la ziua mea de nastere.Era cel mai frumos cadou pentru mama mea de cînd  a murit bunica.Nimeni nu credea asa ceva,nici măcar cea care mi-a dat viata!..Despre matusă ce să mai zic?

       Mergeam foarte des la biserica din apropriere pentru rugăciuni si mătanii.Tocmai pentru a demonstra familiei cine sunt.Mi-a duc aminte că directorul meu de la firma la care lucram atunci imi dăduse ceva bani pentru  să ma mai descurc si eu.Oricum rezerva se terminase de mult. Mama venise mai devreme ca de obicei.Erea ora trei jumatate a  dupa-amiezii.

       - Bună baiatul mamei.Ce faci?Cum ti-a mers?

       - Ce să fac?Astept pe unchiul si matusa.

       -Hai sa fumămm si noi o tigare,si să-ti spun cateva sfaturi!.. Mama se dezbracă si eu îmi curăt un măr ionatan.Îmi plac foarte mult.

      - Hai bunțul mamei!...se aude îndemnul mamei mele ce se pregatea sa iasă in balcon

    Bunț e o porecla pe care mi-a dat-o candva in timpuri apuse,mama mea.

      -  Auzi buntul mamei ea ti-o fi spus ca vine,dar dacă nu vine alta la rand!...Si

vreau sa nu faci ceva vreun infart sa dăm de necaz tocmai acum!..  

     -   De ce imi spui asta?Eu care am credință în Dumnezeu si o cunosc, nu cred...

     -  Bine baiatul mamei,dar pana la Dumnezeu te manancĂ sfintii !Si daca nu vine,nu-mi mai ceri bani pentru ea.   S-a-nteles?

     - Nu!.. pentru ca vine!.. îi raspund eu in timp ce mușc din măr.

     - Of, ce ma fac eu cu optimismul tău exagerat?ma întreabă mama ironic printre fumuri de tigare. Păsarile ne incantă in copacul de la intrarea in bloc.Pe alee în departare se

vedea masina unchiului meu.În scara blocului doi tineri se să£rutau de mama focului.Bă£tea

vântul usor si pomii îsi leganau frunzele, precum pruncul în bratele mamei.

Masina in care veneau unchiul si matusa  isi găseste loc de parcare in fata blocului.Era

un Cielo albastru din care mătusa a coborât ca o mare vedetă.Asteptarea parca mă

cuprindea de emotie.Soneria sună prelung.

      -   He,he,he,Vicentiu !..Ce te baricadezi asa?declara unchiul meu.Răde.

      -  Nu stii dragul meu unchi?Hotii.

     -  Hai Ina dragă  sa-mi traiesti!..spune mătusa mea Lena mamei mele. Alintul mamei mele este din copilaria ei,pe cand eu nu existam.

    -  Hai Ina,ce face-ti voi?intreabă mătusa mea.

    -  A, buna ziua dragilor!.. Da poftitără-ti!..Rade.

    -  Salut sorme-o!... Ce faci he,he,he..?  spuse fratele mamei mele cu surîs

    -  Ce să  fac ? Cu pregatirile!.. Si mai ales cele psihice ale băiatului meu , nu vreau sa păteasca ceva. Unchiul se aseaza la TV.Intr-un tarziu adoarme ca puii sub cloșcă.Oboseala acumulata datorita serviciului.Mama si matusa au plecat la cumpăraturi.S-au dus la un magazin din apropriere. Au cumpărat c-am tot ce se putea cumpăra.Au stat ceva timp.Sacosele erau pline.Mi-aduc aminte că acea seară era pentru mine una de mari emotii.Nu stiam cum va reactiona Ella când va veni.Sau daca va veni asta ca sa mă  iau dupa mama mea.Matusa si mama stăteau in bucatarie,vorbeau roboteau,beau bere si faceau calcule.Eu aveam grija de unchiul meu sa doarma cat mai linistit.Spre seară m-am dus sa cumpar un pachet de tigari speciale  pentru mama mea.

         Tarabagii strigau:

       -  I-a neamule pantofii  din piele veritabilă!..Pret ieftin.

          Un soț către o sotie:

       - E piele veritabila cand m-oi face eu popă!...Un alt tarabagiu către multime:

      - I-a neamule spumosul!..De toate soiurile!..Cine stie ce-o fi in ele,spun eu în găndul meu.M-am oprit indreptul unui apraozar cumpărand o legatură de usturoi pentru friptură.Alaturi era un mini market de unde am cumparat tigările si niste biscuiti.Fusesem sa dau comandă si de tort.Plătisem un avans.Restul a doua zi.Ajuns acasă am contabilizat cu mama  ce cumparasem.Unchiul abia se trezise.

  Îmi admira cadoul primit de la o verisoară pe nume Emili, sora celeilalte verisoare  Cecili. O superbă carte de pictura -Van-Goh si un ceas marca Casio.S-a scuzat ca nu poate sa vină ,munca de la serviciu retinand-o sa i-a parte la petrecere.Mi-a urat sanatate si căldurosul La multi ani!.  Cu doua zile inainte.

  -  Uite mamă ce am luat eu  aici!..spun eu surazand, către cei prezenti.

        -  A, ai luat tigari din astea!...

        -  Sa te vadă si Ella fumând,mamă!..

        -  E, he,he,he..sunt de alea mentolate!..spune unchiul meu privind pachetul cu tigari.

        -  Parcă spuneai ca ea nu fumeaza!..declara matusa mea surazand.,printre fumuri de tigara.Abia isi aprinsese o tigare.Roboteste prin bucatarie.

        -.Asa de sanchi!

        -  Nu stiu Vicentiule, dar eu sunt adepta fumatului! Zise mătușa cu surâs

       -  Dar sănatatea?Ce spune-ți dragii mei?

       -  Auzi Vicentiule daca e sa mori,mori si fară sa fumezi sau sa bei,na te calcă o

masina,Doamne fereste...spune unchiul meu surîzand printre fumuri de tigară.

      -  Adica fumatorii pasivi sau din cand in cand si ei pot sa...  spun eu cu un surâs

usor.

    - Hai dute si te spala,si numai filozofi atâta!. declara mama cu glas răgusit.

      -Si ce ,nu este bună? intreb eu mirat cu zambetul pe buze.

      - Ma duc sa ma aranjez!.. spun eu celor prezenti.

      Unchiul si matusa isi continua mersul țigării si al unei beri răcoritoare.Eu mă înbaiam în umbra serii.

      Cântam « Frumoasa mea »-Marcel Pavel.Eram inbunit de fericire.Numai eu credeam că Ella va veni.

       Nu credeam sa invat a  muri vreodată,

       Pururi tanar înfasurat in manta-mi

      Ochii mei înaltam visatori la steaua

                                Singuratatii!.

      Câte adevăruri sunt in versurile lui Eminescu !..Cine ar fi crezut că,acum la 35 de ani traiesc ce n-am trait vreodată.Numai eu am crezut si cred pana la capat!..Iesisem din baie mai proaspat,mai vesel. Mama ma lua peste picior:

         - Si daca nu vine?Alta la rand!..râde cînd spune.Râde si matusa.

        - Si eu pentru cine m-am bărbierit? intreb eu ironic,de parcă rudele mele ce-au

sa nu ma vada barbierit?

       -  Lasa-l Ina in pace!..Daca el crede..declara mătusa mea râzand usor.

      Intradevar eu sunt singurul ce cred acum in aceasta iubire,mai ales datorită bunătatii de care da dovada Ella si ajutorului dat în timpuri de rastriste pentru mine.Credinta mea in Fecioara Marie a dat roade.

       -  Da pisicher mai  este Vicentiu  al nostru!...declară unchiul meu surazand usor.

      - Hai Puzule sa mergem !..Om veni maine mai devreme!...spune mătusa catre

unchiul meu.Rade

   -    La revedere,sorme-o!..spune unchiul meu

      - Ina,hai pa!..Mâine la zece sant la tine.!...

      - La revedere,unchiul meu!..declar eu razand.

     In umbra serii am strans ce era de strans si am facut putina ordine.Seara s-a lasat ca o liniste asupra noastră. Binecuvantarea noptii si a lunii ne da somnul linistit de care avem nevoie. Mama tot incercă sa-mi insufle putere pshică.Alain filozoful spunea:

     1.Fiecare cu firea lui,dupa cum bate vantul si-i cantă maruntaile.

     2.Suntem datori sa fim fericiti si sa ne straduim a fi!.. Cu asta spun totul.

 

                                                

 

 

                                               Capitolul 2

                                       Îtalnirea sentimentală

 

 

Unchiul meu si mătusa au venit ceva mai devreme,cam pe la ora zece.Ca sã

pregrateascã masa si cele necesare.Mama se trezise mai de dimineată.îsi fumase tigarea si îsi sorbise cafeluta.Eu mã mai înbaiasem odata si incep a aranja unele lucruri prin casă.Urma sa vina si bunica verisorilor mei si a mea prin aliantă.Soneria suna si fug repede sã deschid.

- Hai Vicentiu ce te baricadezi asa ? ma intreabă unchiul meu ironic.

- Ce unchiule, nu te-ai invatat? Hotii !..

- Acum esti langã mine si te dau pe brazdã ! spun eu rîzand usor

- Extraordinar!.. exclamă unchiul meu.Rãde când o face.

- Hai cumnatã ca am emotii!.. spune mama mea, matusii,in timp ce robotea prin

bucatarie.

- De ce dragă?Ce-ti veni?

- A, sarutmana mamaie!..exclamă mama mea.

- Sarutmâna,doamnã!...

Bunica se aseaza in pat la TV.

- Dar Udor unde este? intreb eu mirat. Nu vine ?

- Ba da Vicentiule !.. S-a dus impreunã cu Cristinel sa cumpere un pachet de Luky

Strike.

- Nu uita ca la ora 13 trebuie sa fiu la Politehnicã.Am vorbit si cu Cecili verisoara mea la care am fost sãptamana trecutã la nunta ei de argint.Vine si ea acolo.Numai sa vrea Udor sa ne aducă!...

- Extraordinar!...Ce este dupa el.

- Cumnatã ce facem daca nu vine Ella?întreaba mama pe matusa Elena.

- A daca nu vine sa nu se mai ducă la ea !..exclamã mătusa in timp ce o ajuta pe

mama la treburile casnice.

Unchiul se dezbracã si iese in balcon.Isi aprinde o tigarã. Soneria sunã. Era varul meu.

Ella vine este a mea si gata!.Nu va mai aud cu vãicareala!.

Doamnele mele vă bat!...Ella vine si gata!...

- Si daca totusi …, punem si varianta asta la socoteala,spune râzand matusa mea.Roboteste in bucatarie.Deschid usa aprtamentului.

- Sãrutmana nasă!...zise Udor către mama mea

- Udore mi-ai luat si mie tigari?isi intreaba unchiul meu in timp ce privea

atmosfera din balcon.

- Da tată!...

- La ce ora zici ca trebuie sa fim?intreabã Udor

- La ora 13si 30 min..Vom pleca la ora 13.

- Si daca nu vine?ma intreaba ironic Tudor.Acelasi lucru il face Crtistinel.De parcã

nu-mi ajungeau celelalte intrebari ale mamei , ale mătusiimatusii.

- Nu incape indoialã!. De parcã voiam sa dau la cineva în cap.Timpul trecea si asteptarea parca imi produce emotii.Priveam la TV o secvantã în care doi tineri se iubeau.Udor imi face cu ochiul!..Se aproprie ora când trebuie sa mă intalnesc cu cea care mi-a fost ani de-a randul cea mai bună si cuminte fată din grupa în care am invătat.Ma tot gîndeam totusi daca va veni.M-am dus sa mă imbrac cu ceea ce mama imi pregatise.Era un costum pe care mama mi-l călcase cu atata grija.

Mama il pregateste pe Udor să aibe multa rabdare cu mine.E vorba ca eu sa nu fac ceva

infarct sau mai stiu eu ce.

- Udore vezi sa ai grija sa nu facã ceva infarct!..Nu vine, alta la rand!

- Pute pămantul Romaniei de fete.

- Ai auzit mă Vicentiu? îmi spune iromic varul meu.

- Nu, ce sa aud?intreb eu ironic de parca n-as fi auzit nimic.

- Te faci ca n-auzi!..Udor mã mîngîe pe cap. Coboram scãrile blocului si ne suim în limuzina care avea sa ne duca la Politehnică .Un Cielo albastru inchis.Udor porneste masina si da drumul la muzica.Isi aprindre o tigare.Ba Vicentoraș  daca nu vine la ora 14 nu mai stam ai inteles?

- Nu am inteles nimic!..exclam eu cu un oarecare suras ironic.

- Bă il vezi? A ce miroase?Si-mi arata pumnul.

- Nu uita ca eu sunt cel mai tare karateka în cele mai nebune vise!..

- Ehe. eu sunt din ãla de adevaratelea!...imi raspunde Tudor surazand

cu tigarea in coltul gurii.Masina sburdã pe sosea si se indreapta către Politehnică.Nu

prinde decat un singur stop.Udor parcheaza masina in fata gurii de metrou.Asteptarea

celei care mi-a fost ani de-a randul colega cea mai buna imi produce emotie.Am coborat

din masina si-n bătaia vantului ,dar cu soare năucitor de cald pentru sfârsitu de februarie priveam în stanga si-n dreaprta fetele frumoase.Pe Ella o accept asa cum este.

Udor mã tachineazã.Isi aprindre o tigare.

- Aia de acolo este?

- Ai vrea tu!..îi raspund eu, dar nu-i rãsul meu.

- Si daca nu vine?

- Mai taci odata ca nu stiu ce-ti fac!..spun eu ironic si cu glas dur.

- He,he,he bã uiti ca eu sant campion la karate?

- Si ce are de-a face? intreb eu ironic.Din metrou nu iesea nimeni si mă gîndeam

ce-o fi.Verisoara mea venea din cartieru Militari si ...

Soarele stralucea pe cer.O pasare în zbor ne incanta privirea.Iarba se mîngaia in cãldura blîndă a  soarelui. In apropriere pe o bancã doi tineri se saruta cu foc.Ora 13si 25min. Multime de oameni care ies din metrou pe scara rulanta.Sunt ca un sir indian.In fata acestui sir indian stă că un inger o femeie. C u  par blond- brunet, cu ochi caprui.Era Ella .Ii spun lui Udor.

- Uite-o!.. ea este.

- Bã da ce credincios esti tu!..La loto de ce nu dai niste numere sa ne pună

la adapostul zilei de maine?

- Asta imi spunea si tata in vremuri apuse.A murit cu of de acest lucru.

I

« Din gura de metrou iubita mea rãsari,

Cu bratele-i de aur cu parul blond

De privirea ei ,eu tresãri,

Ca un dulce vagabond!..

 

Cu zambet dulce ea mângaie ochii mei

Ce pana atunci erau visatori la alti cercei

Si privind spre umarul ei stâng ,

Ma uit si plang!.. »

- BunăVicentiu !...

- Bună Ella. Ce mai faci?

Mă aproprii de ea si o sărut pe obraji si pe buze. Buzele mele cuprind pe ale ei..Ĵmbratisarea numai conteneste.Ne oprim.Îi fac cunostinta cu varul meu.

Ea este imbracată elegant asa ca să mă impresioneze probabil desi nu cred.....

- Dar cine mai vine? ma intreaba ea curioasa În primul rand sa-ti spun că mergem cu

masina unchiului meu. Va conduce vărul meu.Mai asteptam si pe verisoara mea cu soțul ei.Fiul lor nu stiu daca va veni.Poate da,pote nu.

- Si ce mai zici tu mai Ellla??intreb eu cu zîmbetul pe buze.

- Ce sã zic,bine si eu.Cu munca cum mă stii!..răspunse ea,surâzând in coltu gurii

- Si cum de s-aîntâmplat să vii?Tu de obicei munceai si sâmbăta? Zisei eu cu oarece surâs

- S-a intâmplat,uite asa! răspunse ea cu oarece surăs

- Si profesorul acela,tot asa de dur la ore?

- Mai ceva ca pe vremea noastrã?

- Oho!... exclamã Ella cu zâmbetul pe buze.Eu privesc atmosfera din jur si-i dau

mesaj unchiului meu pe telefonul mobil:¨A venit Ella!¨.Nu stiu ce a simtit mama ,dar eu eram cel mai vesel.Scopul meu fusese atins.Rugãciunile mele dăduserã roade. Pe urmã am aflat cã mama era sa faca preinfarct de emotie că a venit Ella

 

                                                               * *

                                                                 *

Unchiul meu stãtea in balcon când eu i-am dat mesaj pe telefonul mobil.Privea

atmosfera.Deodata,tresare la auzul zbîrnaitului de telefon.

- Leno  ,asa îi spune unchiul mãtusii mele,terminati mai repede cu  treaba!..Mi-a dat Vicentiu mesaj. A venit Ella.Ĵn momentul acesta pe mama o cuprinsese emotia.Nu mai era in stare de nimic.Rãmasese stana de piatra.Aproapre sa cadã jos.Parca o lovise ceva la inimă.Mătusa se repede la mama si o cuprindre în brate.Tipa la ea.

- Ino ce-ai ?Revino-ti in fire!..Matusa o mângaie pe cap si frunte.Unchiul se duce sa aduca sticla cu otet.Matusa o aseaza pe canapea in dormitor.I se frec tamplele cu otet.

- Parca numai vad nimic!... exclamã mama mea

- Ino, ce-ti veni sa-mi faci una ca asta? intreaba unchiul meu.Nu ai facut emotii la moartea sotului tãu atat de mari si acum...

- Ce sa fac ? Nu credeam cã va veni!...Acum mai mult ca oricand mi-o doresc. Mătusa ii aduce un pahar cu apa.

- I-a Ino, bea sa-ti treacã!...Mama bea pana la fund paharul.Ĵsi continua treaba alaturi de matusa in bucatarie si in sufragerie.Telefonul unchiului meu sunã.Era verisorul meu Udor.Cristinel era plecat pânã afarã.Udor convenise si el sa-i dea apel lui taicãsu.In casã parca si tablourile amutiserã.Parca nu mai exprimau acelasi zâmbet de odinioarã.Mama se duce sã se schimbe si sa se faca frumoasã astfel ca nimeni sa nu stie ce s-a intamplat.

 

                                                                          * * *

                                                                             *  

Asteptam pe verisoara mea sa vina.Discutam cu Ella despre vreme si cine o sa mai

vină. Era asa de frumoasă,ca alba floare de ciresi,si atât de dulce!

- Ai mai, cine mai vine la petrecere?

- Vom fi doar noi si mãtusa mea cu sotul ei,verisoara Cecili cu sotul ei.Bine, aici nu este decât unul din veri.Celalalt ne asteapta acasa.

- Spune-mi despre tine ce mai faci,ce mai zici tu Ella ?

- Si ce mai zici tu măi Vicentoraș ? Care mai este viata ta ? zise ea intrebator si usor zâmbet

 A evitat răspunsu la intrebarea mea .Era o finută si nu a intrat in jocul meu imaginar !..

M-aproprii de ea si o privesc in ochi. In departare se zareste verisoara mea. Eu gîndeam la ce o fi în sacosa pe care Ella mi-o adusese de ziua mea.Venea cu pasi repezi verisoara mea.Era ora 13-45.

- Bunã Vicențiu!..Ce faci tu? Mã intreaba verisoara mea,surâzandu-mi.

- Sãrutmana ,verisoarã!..

- Face-ti cunostintã: prietena mea si varul meu.

- Buna ziua domnul....pare a spune verisorul meu,razand usor.

- Lixandru mã numesc!...

- Haide-ti urcati in masină!. ne spune varul meu.Domnul Lixandru era foarte elegant.Așa îi place să se poarte mereu în astfel deocazii. .Sotia dânsului erea la fel

Eu ma asez pe bancheta din spate a masinii alaturi de Ella si verisoara mea. O tineam in brate si o sărutam usor pe obrajori. Mã gandeam ce-o sa urmeze.Udor discuta cu Ebită,asa îi spun prietenii, despre viată, afaceri si drumul pe care mergeam.Se încheiase o etapă principalã in viata mea .Venise la mine in casã cea pe care o consideram atunci ca fiind posibila relatie de lungă durată.Desi nu avusesem vreo relatie ,acum numai pe ea o vedeam .Si asta doar datorită bunatatii de care a dat dovada in timpuri străvechi,pecând mie îmi erea greu.Ne cunoastem de mult timp,avem acelasi caracter,vorbim aceiasi limbã.As fi vrut sa fiu acasa sa-i vad fata mamei mele.Nimic nu se compara cu bucuria unei mame.

Masina a pornit spre mahalaua Rahovenilor, acolo unde locuiesc.Udor s-a înteles bine la vorba cu sotul verisoarei mele.Eu continuam sã o strâng in brate pe Ella . Priveam buzele-i si încruntat mă uitam in ochii ei , priveam parul blond- brunet scurtat.Întalnirea sentimentală s-a terminat cu hapy end, cum ar spune americanul.Cerul albastru si vantul usor ne înbia la melancolie.

Iubito,ce sămbatã frumoasă!

Iubito venim cu oaspeti

Aseazã-mi trandafirii proaspeti,

Că vreau sa le arat ca-mi esti mireasã!... Tudor Gheorghe