Opozitia puterii

Pe cand erau in opozitie PSD-istii certau mai mereu pe guvern si Traian Basescu.Ca aveau si critici constructive nimeni nu contesta.Acum ca s-au vazut cu sacii in caruta,tac malc, zicand ca Basescu!..Pai unde e adevarul domnilor?

violenta la televizor

Gradul de violenţă la televizor a înregistrat în 2008 un trend descendent faţă de 2004. Cu toate acestea, programele dure continuă să ocupe un loc însemnat în grila posturilor tv din România.Potrivit studiului "Măsurarea gradului de violenţă prezent în programele audiovizualului românesc", realizat de Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare (CSMNTC), agresivitatea verbală este cea mai întâlnită formă de violenţă prezentă în programele televiziunilor generaliste, spre deosebire de cea fizică, prezentă în special în desenele animate. "Poate părea îmbucurător pentru unii, dar şi cuvintele pot să ucidă, nu doar în sens simbolic, ci în sensul cel mai propriu al termenului", a spus Ioan Drăgan, coordonatorul proiectului.

Flacara naturista(suc de lamaie)

Conţinut/100 g: calorii – 6; glucide (carbohidraţi) – 1,4 g; lipide (grăsimi) – 0 g; protide (proteine) – 0,2 g.

Combinaţii recomandate: fructe acrişoare; fructe dulci-acrişoare.
Combinaţii nerecomandate: zahăr de sfeclă, de trestie; dulceţuri; cereale şi derivate; cartofi; castane; leguminoase; brânzeturi grase; peşte gras; carne grasă; măruntaie; ouă; fructe cu coajă lemnoasă; lapte; ulei; unt; smântână; margarină; slănină; măsline; verdeţuri cu conţinut moderat de glucide; sare.
Combinaţii neutre: fructe dulci; fructe uscate; fructe neutre; miere; brânzeturi slabe; peşte slab; carne slabă; verdeţuri cu conţinut scăzut de glucide; apă.
Notă: Sucul de lămâie are acţiune dezinfectantă datorită conţinutului său de acid citric.

Flacara dragostei.

Nu stiu daca printre cititorii mei exista cineva care stie cu adevarat ce este dragostea sau cum se cucerea o femeie prin anii '60-'70.Sau cum se casatoreau tinerii mai ales cei care depindeau de un anturaj sanatos,fie el familiar sau scolar. Voi da publicitatii o scrisoare a trei prieteni nedespartiti,tatal meu Vasilescu Gheorghe si doi prieteni din copilarie.

150 de ani de la unirea principatelor romane sub Alexandru Ioan Cuza

La 24 ianuarie se vor implini 150 de ani de la Unirea principatelor romane Moldova si Muntenia.Barbu Catargiu ,nascut la 26 octombrie 1807,in Bucuresti,fiul marelui vornic Stefan Catargiu din Muntenia si al Titei nascuta Vacarescu,este unul din oamenii care au participat decisiv la unire.Barbu Catargiu a efectuat studii universitoare in istorie,filozofie,economie,drept.Pe cand se afla la Paris,a trecut impreuna cu colegul sau de invatatura,Barbu Stirbei,pragul casei faimoasei ghicitoare Lenomand.Aceasta i-a prezis o moarte prin violenta,si colegului coroana domnitoare.Tanarul om politic din perioada adolescentei spre maturizare n-a avut reticente in a-l critica pe Bibescu Voda.Desi la 20 decembrie 1842 a fost numit director la "departamentul Dreptatii"(JUSTITIEI).Nu a fost adept al miscarii pasoptiste,preferand calatoria in Franta,Anglia Austria.In contextul International(Razboiul Crimeii,incheiat cu pacea de la Paris) favorabil Unirii principatelor Romane,elita politica si culturala a Munteniei a declansat noian de actiuni unioniste.Intre acestea s-a numarat si Comitetul Conservator al celor noua fondat de Barbu Catargiu si alti confrati,organism de sorginte liberala-conservatoare care a redactat si dat publicitatii la 19 martie 1858 cele 8 puncte fundamentale destinate dezbaterilor si hotararilor "divanului ad-hoc"

Flacara mondena

Vedete autohtone care mint:

Trenul vietii Lianei Stanciu nu se mai opreste demult in halte de provincie, ci doar in gari elegante. Dupa cum se stie, blonda cu voce guturala lupta impotriva fumatului intr-un spot publicitar. Numai ca, in cazul ei, se poate aplica proverbul lupul isi schimba blana, dar naravul ba?. Fumatoare inraita, Liana nu poate renunta la viciul pe care il combate cu atata convingere. La un spectacol desfasurat la Ploiesti, asistenta a fost uimita sa o tot vada pe moderatoare bagand capul pe sub masa. Misterul ciudatei miscari de du-te-vino a fost repede lamurit. De sub masa iesea un fum gros si aromat. De tigara!

Flacara monetara(sursa:jurnalul.ro)

Deprecierea monedei naţionale în raport cu euro duce la scumpirea produselor ecologice, fără chimicale, în condiţiile în care cea mai mare parte a acestora sunt aduse din alte ţări europene.
Am majorat preţul produselor cu 10% de luna aceasta. Este vorba de marfa din import", a declarat Dana Răileanu, administratorul magazinului eco Leacul din Capitală. Ea a adăugat că majoritatea produselor pe care magazinul le comercializează sunt din import şi sunt plătite în euro, cu banii jos. Iar aprovizionarea cu alimente se face o dată pe săptămână. Motiv pentru care deprecierea leului faţă de euro se simte imediat.
"Încă nu am majorat preţurile, pentru că mai avem încă marfă adusă la sfârşitul anului trecut. Aşteptăm să vedem ce se mai întâmplă, să se mai aşeze lucrurile înainte să luăm o decizie, pentru că lumea e speriată de criză şi n-o să mai cumpere şi nu vrem să ajungem să tragem obloanele", a spus Bogdana Ghinescu, directorul magazinului Pukka Food. Cu toate acestea, dacă leul nu-şi va reveni, vor apărea şi scumpirile. "Anul trecut aveam calculele făcute pentru un curs de 3,7-3,8 lei pentru un euro, iar acum cred că va trebui să le facem la 4,3-4,5 lei/euro. Asta ar duce la o scumpire cu 20%-25% a produselor din import", a explicat Ghinescu.

Flacara economic

România va primi cel mai devreme mâine gaze naturale, după ce Rusia şi Ucraina au îngropat securea războiului gazelor. Cele două state au semnat un acord ieri pentru a pune capăt disputelor legate de tranzitarea gazelor naturale ce au redus drastic furnizarea "aurului albastru" către Europa timp de aproape două săptămâni. Urmează ca Gazprom să semneze contractele comerciale cu Naftogaz. "Gazul va ajunge în România între 24 şi 48 de ore de la re­luarea furnizării la graniţa ruso-ucraineană. Din declaraţiile oficiale, manevrele ar trebui să înceapă luni dimineaţa, ceea ce înseamnă că gazul ar ajunge în România cel mai devreme în cursul zilei de marţi, în funcţie de parametri", ne-a declarat Ioan Rusu, director general la Transgaz. România arde zilnic în jur de 60 milioane de metri cubi de gaze naturale, din care importurile contorizau 4,1 milioane de metri cubi prin conducta de la Isaccea, judeţul Tulcea, şi alte 2,5 milioane de metri cubi prin cea de la Medieşul Aurit, din judeţul Satu Mare.Şapte companii gazifere din Europa au anunţat că vor participa la consorţiul care va plăti "gazul tehnic" ne­cesar pentru ca Ucraina să reia tranzitul spre Occident. Acesta este necesar pentru a umple cele 6 conducte de tranzit lungi de 900 de kilometri, iar Ucraina ceruse anterior Rusiei 1,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale pentru această ope­ra­ţiune. Această cantitate costă aproximativ 700 milioane de dolari. Până acum, la consorţiul care va plăti gazul au anunţat că participă Gazprom, nemţii de la E.ON Ruhrgas şi Wingas, italienii de la Eni, fran­cezii de la Gaz de France Suez, austriecii de la OMV şi olandezii de la Gaz­terra, potrivit Agenţiei Ria Novosti. Ucraina va trebui apoi să restituie acestor companii contravaloarea gazului.

Flacara de Basarabia

A murit marele poet basarabean Grigore Vieru!..Aparatele il mentineau in viata!..Cu toate acestea inima i-a cedat!..A fost membru corespondent al academiei romane!..Si-a dorit cu ardoare ca romanii sa fie uniti macar cultural daca nu fizic cu basarabenii!..Iar cenaclul domnului Paunescu a reusit in buna masura acest lucru!..

"Nu am moarte cu tine nimic" spunea Grigore Vieru candva Iata ca moartea a avut ceva cu el.I-adevarat ca D-zeu acolo sus are nevoie de oameni culti!.. I-ata aici cateva secvenmte de la cenaclu Flacara din 24 noiembrie 2008,cenaclu ce a avut ca tema" 1 decembrie",unde Grigore Vieru a fost prezent si unde unde eu si prietena mea am fost prezenti in sala Polivalenta din Bucuresti,desi lumea a fost putina,si apoi au inceput sa se inputineze si aceai care venisera.Cenaclu a durat pana dupa miezul noptii!..

Flacara fotografiei(sursa wikipedia.ro)

Istoria fotografiei

Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:
Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei. Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenţia sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.
De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenţia numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Proprietar al invenţiei a devenit statul francez.
Graţie daghereotipiei se obţine o matriţă a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanţă fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriţei pe suportul de hârtie, ca şi la orice tipărire a ziarelor.
Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar şi la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenţie făcând să apară şi o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.
În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).
Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât cristalu.George Eastman reuşeşte în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problema


Evoluţie
În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcţii principale:
reducerea duratei de expunere / mărirea sensibilității filmului sau a plăcii;
mărirea stabilităţii imprimării;
simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariţiei:
aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine
substanţelor chimice de developare şi stabilizare a peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.





Fotografia color


Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariţia invenţiei. Primele experimente fotografice în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s-a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell.
Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piaţă la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanţe cromatice sensibile numai la culorile roşu, verde şi albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă.
Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 şi s-a bazet pe emulsii tri-colorate. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepţia "Kodachrome", se bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană Agfa în 1936.
Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori.





Fotografia digitală





Fotografierea tradiţională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenţii de presă din străinătate), fără acces la facilităţi de procesare şi transmitere. Pentru a ţine pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceştia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerţ. Preţul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerţ.
În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult predecesorul lor tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale.
În ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei multiple.

Flacara poeziei(Eminescu poetul tuturor romanilor)

159 de ani de la nastere

Data şi locul naşterii
Într-un registru al membrilor Junimii Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat Eminescu este trecută data de 14 decembrie 1849. Totuşi, Titu Maiorescu, în lucrarea Eminescu şi poeziile lui (1889) citează cercetările în acest sens ale lui N. D. Giurescu şi preia concluzia acestuia privind data şi locul naşterii lui Mihai Eminescu la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Această dată rezultă din mai multe surse, printre care un dosar cu note despre botezuri din arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoşani; în acest dosar data naşterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeaşi lună. Data naşterii este confirmată de sora mai mare a poetului, Aglae Drogli, care însă susţine că locul naşterii trebuie considerat satul Ipoteşti.

Familia Eminescu
Mihai Eminescu este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Familia cobora pe linie paterna din Transilvania de unde emigreaza în Bucovina din cauza exploatarii iobagesti, obligatiilor militare si a persecutiilor religioase. Bunicii sai, Vasile si Ioana, traiesc în Calinestii lui Cuparencu, nu departe de Suceava, comuna întemeiata de emigrantii transilvaneni. Mor din cauza epidemiei de holera din 1844, si poetul, nascut mult mai târziu, nu-i cunoaste si nu-i evoca în scrierile sale. Gheorghe, primul baiat al lui Vasile, tatal poetului, trece din Bucovina în Moldova si îndeplineste functia de administrator de mosie. Este ridicat la rangul de caminar si îsi întemeiaza gospodaria sa la Ipotesti, în Tinutul Botosanilor.
Primul născut, Şerban (n.1841), studiază medicina la Viena, se îmbolnăveşte de tuberculoză şi moare alienat în 1874. Niculae, născut în 1843,va contracta o boala venerică şi se va sinucide în Ipoteşti, în 1884. Iorgu, (n. 1844) studiază la Academia Militară din Berlin. Are o carieră de succes, dar moare în 1873 din cauza unei răceli contractate în timpul unei misiuni. Ruxandra se naşte în 1845, dar moare în copilărie. Ilie, n. 1846 a fost tovarăşul de joacă al lui Mihai, descris în mai multe poeme. Moare în 1863 în urma unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 trăieşte doar şapte ani şi jumătate. Aglae (n. 1852, d. 1906), a fost căsătorită de două ori, locuieşte în Ipoteşti şi are doi băieţi, pe Ioan şi pe George. A suferit de boala Basedow-Graves. Mihai a fost cel de-al şaptelea fiu. După el s-a născut în jur de 1854 Harieta, sora mai mică a poetului, cea care l-a îngrijit după instaurarea bolii. Matei, n. 1856, este singurul care a lăsat urmaşi direcţi. A studiat Politehnica la Praga şi a devenit căpitan în armata română. S-a luptat cu Titu Maiorescu, încercând să împiedice publicarea operei postume. Ultimul copil, Vasile, a murit la un an şi jumătate, data naşterii sau a morţii nefiind cunoscute.

Copilăria
Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (Fiind băiet… sau O, rămâi).
Între 1858 şi 1866, a urmat cu intermitenţe şcoala primara National Hauptschule (Scoala primara ortodoxa orientala) la Cernăuţi.Frecventeaza aici si clasa a IV-a în anul scolar 1859/1860. Nu cunoastem unde face primele doua clase primare, probabil într-un pension particular. Are ca învatatori pe Ioan Litviniuc si Ioan Zibacinschi, iar director pe Vasile Ilasievici. Cadre didactice cu experienta, învatatorii sai participa la viata culturala si întocmesc manuale scolare. Termina scoala primara cu rezultate bune la învatatura. Nu s-a simtit legat, afectiv, de învatatorii sai si nu-i evoca în scrierile sale. A urmat clasa a III-a la „Nationale Hauptschule“ din Cernăuţi, fiind clasificat al 15-lea între 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care a făcut două clase de gimnaziu.
Între 1860 şi 1861 a fost înscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernăuţi înfiintat în 1808, singura institutie de învatamant liceal la acea data în Bucovina anexata de Imperiul habsburgic în 1775. Se impune în cursul anilor prin buna organizare administrativa si marea severitate în procesul de învatamânt. Profesorii se recrutau, cu precadere, din Austria, întocmesc studii si colaboreaza la publicatiile vremii. Se înfiinteaza si o catedra de româna, destul de târziu, dupa 1848. Este ocupata de Aron Pumnul. Cunoscut prin Lepturariu românesc, în patru tomuri, tiparit la Viena între 1862 si 1865, cea dintâi istorie a literaturii române în texte. Frecventeaza cursurile la Ober Gymnasium si fratii sai, Serban, Nicolae, Gheorghe si Ilie. Termina clasa I cu rezultate bune la învatatura. Nu are nota la româna pe primul semestru si este clasificat de Miron Calinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea în primul semestru şi al 23-lea în cel de-al doilea semestru. În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător din creaţie populară şi autor de studii de ţinută academică. Aron Pumnul l-a calificat, în ambele semestre, cu note maxime la română. A obţinut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latină) şi la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematică). Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.
În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deşi avea o situaţie bună la învăţătură. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanţa Paştelui la Ipoteşti, nu s-a mai întors la şcoală.

În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul Învăţământului din Bucureşti o subvenţie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“. În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoşani, i s-a promis că va fi primit „negreşit la ocaziune de vacanţă, după ce, însă, va îndeplini condiţiunile concursului“. Elevul Eminovici a plecat la Cernăuţi unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentaţii. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoşani, apoi, peste puţin timp, a fost copist la comitetul permanent judeţean.
La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Şerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat paşaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situaţia lui şcolară era de „privatist“. Cunoştea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.

Debut
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broşură, Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aş avea. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Eminescu, adoptat de poet şi, mai târziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în „Familia” alte cinci poezii.

Student la Viena şi Berlin
Între 1869 şi 1872 este student la Viena. Urmează ca „auditor extraordinar” Facultatea de Filozofie şi Drept (dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi). Activează în rândul societăţii studenţeşti (printre altele, participă la pregătirea unei serbări şi a unui Congres studenţesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ştefan cel Mare), se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte, la Viena, pe Veronica Micle; începe colaborarea la Convorbiri literare; debutează ca publicist în ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale "bolii".
Între 1872 şi 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Junimea i-a acordat o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene.

Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi
La 1 aprilie 1869, a înfiinţat împreunã cu alţi tineri, cercul literar Orientul, care avea ca scop, între altele, strângerea basmelor, poeziilor populare şi a documentelor privitoare la istoria şi literatura patriei. În data de 29 iunie, se fixează comisiile de membri ale Orientului, care urmau să viziteze diferitele provincii. Eminescu era repartizat pentru Moldova. În vară se întâlneşte întâmplător în Cişmigiu cu fratele său Iorgu, ofiţer, care l-a sfătuit să reia legăturile cu familia. Poetul a refuzat hotărât. În vară, a plecat cu trupa Pascaly în turneu la Iaşi şi Cernăuţi. Cu ocazia ultimului turneu, Eminescu se împacă cu familia, iar tatăl său i-a promis o subvenţie regulată pentru a urma cursuri universitare la Viena, unde se aflau mai toţi colegii lui de la Cernăuţi. În 2 octombrie, Eminescu s-a înscris la Facultatea de Filosofie ca student extraordinar, ca simplu auditor deci, deoarece i-a lipsit bacalaureatul. Aici a făcut cunoştinţă cu Ioan Slavici şi cu alţi studenţi români din Transilvania şi din Bucovina. A reluat legăturile cu vechii colegi de la Cernăuţi şi de la Blaj. S-a înscris în cele două societăţi studenţeşti existente, care apoi s-au contopit într-una singură - România junã. A început să crească numărul scrisorilor şi telegramelor către părinţi pentru trimiterea banilor de întreţinere.
Împreună cu o delegaţie de studenţi, Eminescu îl vizitează de Anul Nou, 1870, pe fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Döbling. În semestrul de iarnă 1869-1870 Eminescu a urmat cu oarecare regularitate cursurile. După aceasta, Eminescu nu s-a mai înscris până în iarna lui 1871-1872, când a urmat două semestre consecutive. În schimb, setea lui de lectură era nepotolită. Frecventa, cu mult interes, biblioteca Universităţii. Îl preocupau şi unele probleme cu care avea să iasă în publicistică.
Sosit incognito la Viena, Iacob Negruzzi îi comunicã lui Eminescu impresia puternicã provocatã de poet în sânul societăţii Junimea din Iaşi, prin poeziile publicate de acesta în Convorbiri literare. Îi propune ca după terminarea studiilor să se stabilească la Iaşi.
La 6 august 1871, i se adresează din Ipoteşti lui Titu Maiorescu, dându-i oarecare relaţii privitoare la organizarea serbării. Printre tinerii de talent, participanţi activi la serbare, s-au remarcat pictorul Epaminonda Bucevski şi compozitorul Ciprian Porumbescu.

Reîntoarcerea în ţară. Rătăciri

În prima parte a anului 1875 a pus ordine în bibliotecă şi a propus îmbogăţirea ei cu manuscrise şi cărţi vechi româneşti. Tot în acest an a început traducerea din germană a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creangă în societatea Junimea. Rămas fără serviciu, Eminescu a primit postul de corector şi redactor al părţii neoficiale la ziarul local Curierul de laşi, unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fără semnătură. A frecventat cu regularitate şedinţele Junimii. De multe ori l-a vizitat pe Creangă în bojdeuca sa. A făcut un drum la Bucureşti, unde, prin Maiorescu, s-a împrietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a rămas, însă, idolul său.
În 6 martie, într-un raport adresat lui Maiorescu, ministrul Învăţământului, a înaintat o listă bogată de tipărituri şi manuscrise vechi pentru achiziţionare, iar în 14 martie, în cadrul prelegerilor publice ale Junimii a rostit conferinţa pe care a tipărit-o în Convorbiri literare din 1 august sub titlul Influenţa austriacă asupra românilor din principate.
În 26 mai a înaintat Ministerului un raport elogios asupra unei cărţi didactice alcătuită de Ion Creangă şi alţii. În 3 iunie, schimbându-se guvernul, Eminescu a fost pus în disponibilitate prin decretul domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea lui Maiorescu prin care i s-a propus funcţia de revizor şcolar pentru districtele Iaşi şi Vaslui. În 22 iunie, prin raportul său către Ministerul Învăţământului, D. Petrino a cerut ca Eminescu, fost bibliotecar, să fie urmărit pentru obiecte şi cărţi „sustrase“. Ministerul a înaintat raportul Parchetului din Iaşi.
În 1 iulie a fost invitat să-şi ia în primire noul post de revizor, iar în ziua următoare a predat biblioteca lui D. Petrino, autorul broşurii criticate de Eminescu prin articolul său O scriere critică. Tot în această vreme a fost înlocuit şi la şcoală, din cauza grevei declarate de elevii unor clase. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra constatărilor făcute cu ocazia conferinţelor cu învăţătorii din judeţul Iaşi. A remarcat pe institutorul Ion Creangă de la Şcoala nr. 2 din Păcurari, Iaşi. În 15 august s-a stins din viată la Ipoteşti, mama poetului, Raluca Eminovici.
În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri de reorganizare a şcolilor din judeţul Vaslui, iar în 17 decembrie, judecătorul de instrucţie în cazul raportului înaintat la Parchet de către D. Petrino, a declarat că „nu este loc de urmare“. În 20 septembrie 1877, i-a comunicat lui Slavici că se simte din ce în ce mai singur, iar în 12 octombrie a precizat, către acelaşi, că Iaşii i-au devenit „nesuferiţi“. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre în redacţia ziarului Timpul, Eminescu a părăsit Iaşii şi a venit la Bucureşti, unde s-a dedicat gazetăriei.
În 6 august 1879, a murit Ştefan Micle. Văduva lui Micle a venit la Bucureşti şi l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile.

Boala

Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană, în şedinţele Junimii de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancat de un director şi un comitet redacţional care urmau să-i tempereze avântul său polemic. Reorganizarea redacţiei este însă inoperantă, fiindcă poetul continuă să scrie în stilul său propriu. În 13 septembrie, în absenţa poetului, probabil, se citesc „iarăşi vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu.
În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În lipsa lui se citeşte la Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în limba germană. La Bucureşti, în 23 iunie, pe o căldură înăbuşitoare, Eminescu a dat semne de depresie, iar la 28 iunie, "boala" a izbucnit din plin. În aceeaşi zi a fost internat în sanatoriul doctorului Şuţu, cu diagnosticul de psihoza maniaco-depresiva, nicidecum ceva incurabil.
Maiorescu a fost vizitat în 12 august de Gheorghe Eminovici şi de fratele poetului (locotenentul), care au cerut relaţii asupra bolnavului. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, au fost adăugate contribuţiei amicilor pentru plecarea lui Eminescu. Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie şi internat în sanatoriul de la Ober-Dobling, fiind însoţit pe drum de un vechi prieten, Alexandru Chibici Revneanu.
În 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu şi de vărul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveau sarcina să-l vadă cât mai des la sanatoriu. În 8 ianuarie a murit la Ipoteşti, Gheorghe Eminovici, tatăl poetului. În 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici că doreşte să se întoarcă în ţară, iar în 4 februarie i-a scris lui Maiorescu, exprimându-i aceeaşi dorinţă. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul să facă o călătorie prin Italia. În 26 februarie Eminescu a plecat în călătoria recomandată, însoţit de Chibici.
În 7 martie la Ipoteşti, Neculai Eminovici (Nicu) s-a sinucis prin împuşcare. Eminescu a sosit la Bucureşti în 27 martie, primit la gară de mai mulţi amici. A plecat în 7 aprilie la Iaşi, cu acelaşi însoţitor. În 24 septembrie a fost numit în postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iaşi. În 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii, iar în noiembrie a fost internat în spitalul Sf. Spiridon. În luna decembrie a primit vizita lui Vlahuţă, care l-a gasit in deplinatate putere creatoare, si chiar binedispus.
În perioada iulie - august 1885 a urmat o cură la Liman, lângă Odessa, de unde a scris cerând bani pentru plata taxelor. La începutul lunii septembrie încă nu venise la Iaşi. Editura Socec i-a dat 500 lei în contul volumului de poezii.
În anul 1886 a fost menţinut în serviciul bibliotecii, unde a îndeplinit roluri şterse: a scris statele de plată, adresele pentru înaintarea lor, diverse circulare pentru restituirea cărţilor împrumutate şi pentru convocarea comisiei bibliotecii. În 15 martie, Albumul literar al societăţii studenţilor universitari Unirea i-a publicat poezia Nu mă-nţelegi. A fost înlocuit în 9 noiembrie din postul de la bibliotecă şi, în urma unui consult medical, este transportat la ospiciul de la Mânăstirea Neamţ.

Eminescu a dorit în 1888 să-şi termine unele lucrări de care şi-a amintit că le-a lăsat în manuscris. I-a amintit Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrală din Iaşi. Prin scrisoare recomandată i-a cerut lui Maiorescu să-i trimită biblioteca şi manuscrisele rămase la Bucureşti. Criticul însă nu a dat niciun răspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputaţilor o petiţie din partea unui număr de cetăţeni din toate părţile ţării, pentru un proiect de lege prin care să se acorde poetului, de către stat, o pensie viageră. Propunerea a fost susţinută şi de Mihail Kogălniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Veronica Micle a venit la Botoşani şi l-a determinat pe Eminescu să se mute definitiv la Bucureşti. În 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la Bucureşti. Aici a avut un modest început de activitate literară. În 23 noiembrie proiectul de lege a trecut la Senat, unde a fost susţinut de Nicolae Gane ca raportor. Legea s-a votat abia în luna aprilie a anului următor.
Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuţa din Bucureşti şi apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În 13 aprilie s-a instituit o curatelă pentru asistenţa judiciară a bolnavului.
În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul anunţa ziua următoare la ştiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti

Parcul Titan luminat feeric

Micul Paris la cumpana dintre ani(I)

Piata Universitatii Piata Revolutiei

Pasari in zbor pe malul Dambovitei

Cu cateva zile inainte de noaptea dintre ani:

2008 a trecut a venit 2009

Iata s-a scurs anul 2008 cu bune si cu relele sale sale.2008 a fost o particica din viata noastra,acum e la trecut!..A fost un ca o povara sau ca o bucurie care a trecut!.A fost un an in care artificial s-a declansat criza economica mondiala prin falimentul provocat al bancii de investitii "Brother Lemn's(Fratii Lemn's).Cu toate ca statul american a incercat sa faca infuzie de capital!..De aici falimentul altor banci,reducerea de personal al marilor concerne industriale din America dar si din Europa care aveau legatura cu banca de investitii si nu numai.Dar si surplusul de produse pe piata,adica supra saturarea pietii!..Lumea vrea altceva,saturandu-se de acelasi produse.E greu sa sa produci ceva ceva ce nu s-a mai produs.E clar ca se doreste din nou reimpartirea lumii din punct de vedere economic ca-n 1914 cand a izbucnit primul razboi mondial tocmai dupa o criza bancara(izbucnita in 1907) si apoi in 1939 cand a izbucnirt al doilea razboi mondial dupa criza din 1929-1933.Cand Romania s-a asezat cat de cat din punct de vedere economic,criza a lovit-o si pe ea,sarmana tara!.. A venit 2009!..Ce ne va aduce?Vom vedea!Va trebui in egala masura sa fim mai buni,mai drepti mai intelegatori,dar nu cu noi insine ci mai ales cu cei din jurul nostru.Nu trebuie sa luam cu noi esecurile sau dezamagirile in dragosste sau profesionale ale lui 2008. 2009 poate fi cel mai frumos an,cel mai senzual,cel mai reprezentativ!..