IUBIRE NETERMINATĂ

 Autograf  :

 

        Mamei mele,unchiului si mătușii mele

”Iubire neterminată”  este o nuvelă de dragoste pe care am  scris-o după petrecerea zilei mele de nastere (serbată intr-o zi a  sfîrsitului de februarie acum mai bine de 19 ani) cam prin lunile aprilie-mai iunie august in foșnet de hîrtie (si tehnoredactat în vremurile de acum ) ,când credeam atunci în ceva.A fost poate ce mai frumoasă zi din viata mea atunci.Am  multe romane de dragoste.Toate  sânt terminate fizic in fosnet de hartie.,iar unele chiar electronic,înfătisând viata mea personală trăită.De ieri de azi.Să fie oare durerea în iubire,ca un impozit de creatie,vorba lui Adrian Paunescu?.Prin acea  zi,viata mea a redevenit un cuvant atît de natural. Doamne, dă-mi aceasta iubire vesnica!...Așa credeam atuci acum vreo 19 -20 de ani!  Orice asemănare e nume e pur întamplătoare.Înspirat din viata mea si din  petrecerea de o zi în care am crezut!Nimic nu e fictiune!Multumesc din inimă paginii www.blogger.com ce mă lasă să pot să-mi exprim amintirile mele!

                                   Capitolul  1

                        Pregătirea onomasticii

 

Era o zi de vineri foarte frumoasă cu cer senin ,a sârșitului de  februarie.Ne apropriam de sfârsitul

iernii.Zboară al zilei flutur,cu ale lui aripi ostenite, crengile se scutur,pe cărari întepenite.

Asteptam cu nerabdare venirea mătusii si a unchiului meu pentru a face cumpăraturile de

rigoare.Vorbisem cu verisoara mea,Cecili ,la care fusesem la nunta ei de argint pentru ora de întâlnire.Fusesem cu câteva zile anterioare la locul de muncă  pentru a o convinge pe Ella sa vină la ziua mea de nastere.Era cel mai frumos cadou pentru mama mea de cînd  a murit bunica.Nimeni nu credea asa ceva,nici măcar cea care mi-a dat viata!..Despre mătusă ce să mai zic?

       Mergeam foarte des la biserica din apropriere pentru rugăciuni si mătanii.Tocmai pentru a demonstra familiei cine sunt.Mi-a duc aminte că directorul meu de la firma la care lucram atunci îmi dăduse ceva bani pentru  să mă mai descurc si eu.Oricum rezerva se terminase de mult. Mama venise mai devreme ca de obicei.Erea ora trei jumatate a  dupa-amiezii.

      ”Bună băiatul mamei.Ce faci?Cum ti-a mers?”

       ” Ce să fac?Astept pe unchiul si mătusa”.

       ”Hai sa fumăm si noi o tigare,si să-ti spun cateva sfaturi!”.. Mama se dezbracă și eu îmi curăț un măr ionatan.Îmi plac foarte mult.

      ” Hai bunțul mamei!..”.se aude îndemnul mamei mele ce se pregatea să iasă în balcon

    Bunț e o porecla pe care mi-a dat-o cândva în timpuri apuse,mama mea.

        Auzi bunțul mamei ea ti-o fi spus ca vine,dar dacă nu vine alta la rand!...Si

vreau sa nu faci ceva vreun infart sa dăm de necaz tocmai acum!..  

     ”De ce îmi spui asta?Eu care am credință în Dumnezeu si o cunosc, nu cred...,răspunsei eu cu surâs sarcastic.

     ”Bine băiatul mamei,dar pana la Dumnezeu te manancă sfinții !Și daca nu vine,nu-mi mai ceri bani pentru ea.   S-a-nțeles?

     ” Nu!.. pentru ca vine!.. îi raspund eu in timp ce mușc din măr.

     ” Of, ce mă fac eu cu optimismul tău exagerat?mă întreabă mama ironic printre fumuri de tigare. Păsarile ne incantă in copacul de la intrarea in bloc.Pe alee în departare se

vedea mașina unchiului meu.În scara blocului doi tineri se sărutau de mama focului.Bătea

vântul usor si pomii îsi leganau frunzele, precum pruncul în bratele mamei.

Masina in care veneau unchiul si matusa  isi găseste loc de parcare in fata blocului.

Era  un Cielo albastru din care mătusa a coborât ca o mare vedetă.Asteptarea parca mă

cuprindea de emotie.Soneria sună prelung.

      ”He,he,he,Vicentiu !..Ce te baricadezi asa?” declară unchiul meu.Răde.

      ” Nu stii dragul meu unchi?Hotii!.”

     ” Hai Ina dragă  să-mi trăiesti!..spune mătusa mea Lena mamei mele. Alintul mamei mele este din copilaria ei,pe cand eu nu existam.

    ”Hai Ina,ce face-ti voi?”întreabă mătusa mea.

    ”A, buna ziua dragilor!.. Da poftitără-ti!..Rade.

    ”Salut sora mea dragă!... Ce faci he,he,he..?  spuse fratele mamei mele cu surîs

    ”Ce să  fac ? Cu pregatirile!.. Și mai ales cele psihice ale băiatului meu , nu vreau sa păteasca ceva. Unchiul se aseaza la TV.Într-un tarziu adoarme ca puii sub cloșcă.Oboseala acumulată datorita serviciului.Mama si mătusa au plecat la cumpăraturi.S-au dus la un magazin din apropriere. Au cumpărat c-am tot ce se putea cumpăra.Au stat ceva timp.Sacoșele erau pline.Mi-aduc aminte că acea seară era pentru mine una de mari emotii.Nu stiam cum va reactiona Ella când va veni.Sau daca va veni asta ca sa mă  iau dupa mama mea.Matusa si mama stăteau in bucatarie,vorbeau roboteau,beau bere si faceau calcule.Eu aveam grijă de unchiul meu să doarmă cat mai linistit.Spre seară m-am dus sa cumpar un pachet de tigari speciale  pentru mama mea.

         Tarabagii strigau:

       ” I-a neamule pantofii  din piele veritabilă!..Pret ieftin”.

          Un soț către o sotie:

       ”E piele veritabila cand m-oi face eu popă!...”Un alt tarabagiu către multime:

      ”I-a neamule spumosul!..De toate soiurile!..”Cine stie ce-o fi în ele,spun eu în găndul meu.M-am oprit indreptul unui apraozar cumpărand o legatură de usturoi pentru friptură.Alaturi era un mini market de unde am cumparat tigările si niste biscuiti.Fusesem sa dau comandă si de tort.Plătisem un avans.Restul a doua zi.Ajuns acasă am contabilizat cu mama  ce cumparasem.Unchiul abia se trezise.

  Îmi admira cadoul primit de la o verisoară pe nume Emili, sora celeilalte verisoare  Cecili. O superbă carte de pictură  Van-Goh si un ceas marca Casio.S-a scuzat ca nu poate să vină ,munca de la serviciu reținând-o sa i-a parte la petrecere.Mi-a urat sănatate si căldurosul ”La multi ani!.”  Cu doua zile inainte.

     ”Uite mamă ce am luat eu  aici!..”spun eu surâzand, către cei prezenti.

        ”Hm, ai luat tigari din astea!...”

        ” Să te vadă si Ella fumând,mamă!..

        ”  E, he,he,he..sunt de alea mentolate!..spune unchiu Puzu privind pachetul cu tigari.

         ” Parcă spuneai că, ea nu fumeaza!..declara mătusa mea surazand.,printre fumuri de tigara.Abia isi aprinsese o tigare.Robotește prin bucatarie.

        ”Asa de sanchi, în anturajul de  colege!”

        ”Nu stiu Vicentiule, dar eu sunt adepta fumatului! ”zise mătușa cu surâs

       ” Dar sănatatea?Ce spune-ți dragii mei?”

       ”Auzi Vicențiule daca e sa mori,mori si fară sa fumezi sau să bei,na te calcă o

masina,doamne fereste...spune unchiul meu surîzand printre fumuri de tigară.

      ”  Adică fumatorii pasivi sau din cand în cand si ei pot sa...  spun eu cu un surâs

usor.

    ”Hai du si te spala,si numai filozofi atâta!.” declară mama cu glas răgușit.

      ”Și ce ,nu este bună? întreb eu mirat cu zâmbetul pe buze.

      ”Mă duc să mă aranjez!.. spun eu celor prezenți.

      Unchiul si matusa Puzu  isi continua mersul țigării si al unei beri răcoritoare.Eu mă înbăiam în umbra serii.

      Cântam” Frumoasa mea ”-Marcel Pavel.Eram înebunit de fericire.Numai eu credeam că Ella va veni.

       Nu credeam să învăț a  muri vreodată,

       Pururi tânăr înfasurat în manta-mi

      Ochii mei înaltam visatori la steaua

                                Singurătatii! ,cum ar spune Eminescu

      Câte adevăruri sunt în versurile lui Eminescu !..Cine ar fi crezut că, la 35 de ani traiesc ce n-am trait vreodată.Numai eu am crezut si cred până la capăt!..Ieșisem din baie mai proaspat,mai vesel. Mama mă lua peste picior:

         ” Și daca nu vine?Alta la rand!..”râde cînd spune.Râde si tușa Lena

        ” Si eu pentru cine m-am bărbierit?” întreb  ironic,de parcă rudele mele ce-au

să nu mă vadă barbierit?

       ” Lasa-l Ina in pace!..Dacă el crede” zise  mătusa mea râzand usor în coltul gurii.

      În adevar, eu sunt singurul ce cred acum în aceasta iubire,mai ales datorită bunătatii de care a dat dovada Ella în timpuri de răstriste pentru mine.Credința mea in Fecioara Marie a dat roade,cel putin pentru moment.„

       ”  Da pisicher mai  este Vicentiu  al nostru!...”zise unchiul meu surâzând ușor.

      ” Hai Puzule sa mergem !..Om veni mâine mai devreme!...spune mătusa către

unchiul meu.Surâde usor în coltul gurii

        ” La revedere,sorme-o!..”spune unchiul meu

      ” Ina,hai pa!..”Mâine la zece sânt la tine.!...

      ”La revedere,unchiul meu!..declar eu razand.

     În umbra serii am strâns ce era de strâns si am facut putina ordine.Seara s-a lasat ca o liniste asupra noastră. Binecuvantarea noptii si a lunii ne da somnul linistit de care avem nevoie. Mama tot incercă sa-mi insufle putere pshică.Alain filozoful spunea:

     1.Fiecare cu firea lui,dupa cum bate vantul si-i cantă maruntaile.

     2.Suntem datori sa fim fericiti si sa ne straduim a fi!.. Cu asta spun totul.

Capitolul 2

                         Îtalnirea sentimentală

 

 

Unchiul meu si mătusa au venit ceva mai devreme,cam pe la ora zece.Ca sã

pregrateascã masa si cele necesare.Mama se trezise mai de dimineată.îsi fumase tigarea si îsi sorbise cafeluta.Eu mã mai înbaiasem odata si incep a aranja unele lucruri prin casă.Urma sa vina si bunica verisorilor mei si a mea prin aliantă.Soneria suna si fug repede sã deschid.

” Hai Vicentiu ce te baricadezi asa ? ma intreabă unchiul meu ironic.

” Ce unchiule, nu te-ai învătat? Hoții !..

” Acum esti langã mine si te dau pe brazdã ! spun eu rîzand usor

” Extraordinar!.. exclamă unchiul meu.Rãde când o face.

” Hai cumnatã că am emotii!.. spune mama mea, matusii,in timp ce robotea prin

bucatarie.

” De ce dragă?Ce-ți veni?

” A, sarutmana mamaie!..”zise  mama mea,surâzând usor,dar cu multă bucurie în suflet

„ Sărutmâna,doamnã!...”

Bunica se aseaza în pat la TV.

” Dar Udor unde este? întreb eu mirat. Nu vine ?”

” Ba da Vicențiule !.. S-a dus impreunã cu Cristinel sa cumpere un pachet de Luky  Strike

 

 

” Nu uita ca la ora 13 trebuie sa fiu la Politehnicã.Am vorbit si cu Cecili verisoara mea la care am fost sãptamana trecutã la nunta ei de argint.Vine si ea acolo.Numai să vrea Udor sa ne aducă!...

” Extraordinar!...Ce este dupa el!”.

-”Cumnatã ce facem daca nu vine Ella?întreaba mama pe tușa Lena.

” A, daca nu vine sa nu se mai ducă la ea !..exclamã mătusa în timp ce o ajuta pe

mama la treburile casnice.

Unchiul se dezbracã si iese in balcon.Îsi aprinde o tigarã. Soneria sunã. Era varul meu.

”Ella vine este a mea si gata!.Nu va mai aud cu vãicareala!.”le spun eu răspicat

Doamnele mele vă bat!...Ella vine si gata!...

” Si daca totusi …, punem si varianta asta la socoteala,spune râzand tușa mea.Roboteste in bucatarie.Deschid usa aprtamentului.

” Sãrutmana nașă!...zise Udor către mama mea

” Udore mi-ai luat si mie tigari?isi intreaba unchiul meu in timp ce privea

atmosfera din balcon.

”Da tată!...”

” La ce ora zici ca trebuie sa fim?intreabã Udor

” La ora 13si 30 min..Vom pleca la ora 13.

” Si daca nu vine?mă întreaba ironic Tudor.Acelasi lucru il face Crtistinel.De parcã

nu-mi ajungeau celelalte intrebari ale mamei , ale mătusii.

” Nu incape indoialã!. De parcă voiam sa dau la cineva în cap.Timpul trecea si asteptarea parca imi produce emotii.Priveam la TV o secvantã în care doi tineri se iubeau.Udor imi face cu ochiul!..Se aproprie ora când trebuie să mă intalnesc cu cea care mi-a fost ani de-a randul cea mai bună si cuminte fată din grupa în care am invătat.Mă tot gîndeam totusi daca va veni.M-am dus sa mă îmbrac cu ceea ce mama îmi pregatise.Era un costum pe care mama mi-l călcase cu atata grija.

Mama îl pregateste pe Udor să aibe multa răbdare cu mine.E vorba ca eu sa nu fac ceva

infarct sau mai stiu eu ce.

”Udore vezi sa ai grija sa nu facã ceva infarct!..”Nu vine, alta la rand!

” Pute pămantul Romaniei de fete”.

” Ai auzit mă Vicentiu?” îmi spune iromic varul meu.

„Nu, ce sa aud?” întreb eu ironic de parca n-aș fi auzit nimic.

” Te faci ca n-auzi!..Udor mã mîngîe pe cap. Coboram scãrile blocului si ne suim în limuzina care avea sa ne duca la Politehnică .Un Cielo albastru inchis.Udor porneste masina si da drumul la muzica.Isi aprindre o tigare.Bă Vicentoraș  daca nu vine la ora 14 nu mai stam ai inteles?”

” Nu am inteles nimic!..exclam eu cu un oarecare suras ironic.

” Bă il vezi? A ce miroase?Si-mi arata pumnul.

” Nu uita ca eu sunt cel mai tare karateka în cele mai nebune vise!..”

” Ehe. eu sunt din ãla de adevaratelea!..”.îmi raspunde Udor surâzand

cu tigarea in coltul gurii.Masina sburdã pe sosea si se indreaptă către Politehnică.Nu

prinde decat un singur stop.Udor parcheaza masina in fata gurii de metrou.Asteptarea

celei care mi-a fost ani de-a rândul colega cea mai buna îmi produce emotie.Am coborat

din masina și-n bătaia vantului ,dar cu soare năucitor de cald pentru sfârsitu de februarie priveam în stanga si-n dreaprta fetele frumoase.Pe Ella o accept asa cum este.  Udor mã tachineazã.Isi aprindre o tigare.

”Aia de acolo este?”

” Ai vrea tu!..”îi raspund eu, dar nu-i rãsul meu.

” Și daca nu vine?„

” Mai taci odată că nu stiu ce-ti fac!.”.spun eu ironic si cu glas dur.

” He,he,he bã uiti ca eu sant campion la karate?”

- Si ce are de-a face? intreb eu ironic.Din metrou nu iesea nimeni si mă gîndeam ce-o fi.Verisoara mea venea din cartieru Militari si ...soarele stralucea pe cer.O pasare în zbor ne incanta privirea.Iarba se mîngaia in cãldura blîndă a  soarelui. In apropriere pe o bancã doi tineri se saruta cu foc.Ora 13si 25min. Multime de oameni care ies din metrou pe scara rulanta.Sunt ca un sir indian.In fata acestui sir indian stă că un inger o femeie. C u  par blond- brunet, cu ochi caprui.Era Ella .Ii spun lui Udor.

” Uite-o!.. ea este.

”Bã da ce credincios esti tu!..La loto de ce nu dai niste numere sa ne punăla adapostul zilei de mâine?”

” Asta imi spunea si tata in vremuri apuse.A murit cu of de acest lucru.”

 Din gura de metrou iubita mea rãsari,

Cu bratele-i de aur cu parul blond

De privirea ei ,eu tresãri,

Ca un dulce vagabond!..

 Cu zambet dulce ea mângaie ochii mei//Ce până atunci erau visatori la alți cercei /Și privind spre umărul ei stâng / Mă uit si plang!..

”  BunăVicentiu !...

” Bună Ella. Ce mai faci?

Mă aproprii de ea si o sărut pe obraji si pe buze. Buzele mele cuprind pe ale ei..Ĵmbratisarea numai conteneste.Ne oprim.Îi fac cunostintă cu varul meu.

Ea este imbracată elegant asa ca să mă impresioneze probabil desi nu cred.....

” Dar cine mai vine? ma intreaba ea curioasa În primul rand sa-ti spun că mergem cu

masina unchiului meu. Va conduce vărul meu.Mai asteptam si pe verisoara mea cu soțul ei.Fiul lor nu stiu daca va veni.Poate da,pote nu.

” Si ce mai zici tu mai Ellla?”întreb eu cu zîmbetul pe buze.

” Ce sã zic,bine si eu.Cu munca cum mă stii!.”răspunse ea,surâzând în colțu gurii

” Si cum de s-aîntâmplat să vii?Tu de obicei munceai si sâmbăta! zisei eu cu oarece surâs

” S-a intâmplat,uite asa!” răspunse ea cu oarece surăs

” Si profesorul acela,tot asa de dur la ore?„

” Mai ceva ca pe vremea noastrã?„

„ Oho!...” exclamã Ella cu zâmbetul pe buze.Eu privesc atmosfera din jur și-i dau

mesaj unchiului meu pe telefonul mobil:¨A venit Ella!¨.Nu stiu ce a simtit mama ,dar eu eram cel mai vesel.Scopul meu fusese atins.Rugãciunile mele dăduserã roade. Pe urmã am aflat cã mama era sa faca preinfarct de emotie că a venit Ella

 

                                                               * *

                                                                 *

Unchiul meu stãtea in balcon când eu i-am dat mesaj pe telefonul mobil.Privea

atmosfera.Deodata,tresare la auzul zbîrnaitului de telefon.

” Leno  ,asa îi spune unchiul mătusii mele,terminati mai repede cu  treaba!..Mi-a dat Vicențiu mesaj. A venit Ella.În momentul acesta pe mama o cuprinsese emotia.Nu mai era in stare de nimic.Rãmasese stana de piatra.Aproapre sa cadã jos.Parcă o lovise ceva la inimă.Mătusa se repede la mama si o cuprindre în brate.Tipa la ea.

” Ino ce-ai ?Revino-ti in fire!..”Matusa o mângaie pe cap si frunte.Unchiul se duce sa aduca sticla cu otet.Matusa o aseaza pe canapea in dormitor.I se frec tamplele cu otet.

” Parca numai vad nimic!.” exclamã mama mea

” Ino, ce-ti veni sa-mi faci una ca asta? intreaba unchiul meu.Nu ai facut emotii la moartea sotului tãu atat de mari si acum...

” Ce sa fac ? Nu credeam că va veni!...Acum mai mult ca oricând mi-o doresc.” Tușa Lena ii aduce un pahar cu apa.

 ”I-a Ino, bea sa-ti treacã!...Mama bea pana la fund paharul.Își continua treaba alaturi de matusa in bucatarie si in sufragerie.Telefonul unchiului meu sună.Era verisorul meu Udor.Cristinel era plecat pânã afarã.Udor convenise si el să-i dea apel lui taicăsu.În casã parca si tablourile amuțiserã.Parcă nu mai exprimau acelasi zâmbet de odinioarã.Mama se duce sã se schimbe si să se facă frumoasã astfel ca nimeni să nu stie ce s-a intamplat.

                                                                                     * * *

                                                                             *  

Asteptam pe verisoara mea să vina.Discutam cu Ella despre vreme si cine o să mai

vină. Era asa de frumoasă,ca alba floare de ciresi,si atât de dulce!

”Ai măi, cine mai vine la petrecere?”

” Vom fi doar noi si tusa mea cu sotul ei,verisoara Cecili cu sotul ei.Bine, aici nu este decât unul din veri.Celalalt ne asteaptă acasă.”

” Spune-mi despre tine ce mai faci,ce mai zici tu Ella ?” ”Cum mai stai cu dragostea?”

” Si ce mai zici tu măi Vicentoraș ? Care mai este viata ta ?” zise ea intrebator si usor zâmbet

 A evitat răspunsu la intrebarea mea .Era o finută si nu a intrat in jocul meu imaginar !..

M-aproprii de ea si o privesc in ochi. In departare se zareste verisoara mea. Eu gîndeam la ce o fi în sacosa pe care Ella mi-o adusese de ziua mea.Venea cu pasi repezi verisoara mea.Era ora două fără un sfert.

” Bunã Vicențiu!..Ce faci tu? Mã intreaba verisoara mea,surâzandu-mi.

” Sãrutmana ,verisoarã!..”

” Face-ti cunostintã: prietena mea si varul meu.”

” Buna ziua domnul....pare a spune verisorul meu,răzând usor.

” Lixandru mã numesc!...”

” Haide-ti urcați în masină!. ne spune vărul meu.Domnul Lixandru era foarte elegant.Așa îi place să se poarte mereu în astfel de ocazii. .Soția dânsului erea la fel.

Eu mă asez pe bancheta din spate a masinii alaturi de Ella si Cecili. O tineam în brate si o sărutam usor pe obrajori. Mã gandeam ce-o sa urmeze.Udor discuta cu Ebită,asa îi spun prietenii, despre viată, afaceri si drumul pe care mergeam.Se încheiase o etapă principalã in viata mea .Venise la mine în casã cea pe care o consideram atunci ca fiind posibila relatie de lungă durată.Desi nu avusesem vreo relatie ,acum numai pe ea o vedeam .Si asta doar datorită bunătatii de care a dat dovada in timpuri străvechi,pe când mie îmi erea greu.Ne cunoastem de mult timp,avem acelasi caracter,vorbeam aceiasi limbã.As fi vrut sa fiu acasa sa-i vad fata mamei mele.Nimic nu se compara cu bucuria unei mame. Masina a pornit spre mahalaua Rahovenilor, acolo unde locuiesc.Udor s-a înteles bine la vorba cu sotul verisoarei mele.Eu continuam sã o strâng in brate pe Ella . Priveam buzele-i si încruntat mă uitam in ochii ei , priveam parul blond- brunet scurtat.Întalnirea sentimentală s-a terminat cu hapy end, cum ar spune americanul.Cerul albastru si vantul usor ne înbia la melancolie.

Iubito,ce sămbatã frumoasă!

Iubito venim cu oaspeti

Aseazã-mi trandafirii proaspeti,

Că vreau sa le arat ca-mi esti mireasã!... Tudor Gheorghe

Capitolul  3

                                            Feminitate 

Când masina a parcat în fata blocului,pe telefonul meu mobil am primit apel de la unchiul meu.

”Ce faci Vicențiule ? Unde esti?„

” Aici in scara blocului”,raspund eu.

” Bine!..”

Am sunat la interfon si ni s-a deschis ușa de la parter.

” Poftiti dragii mei,spun eu invitatilor.Ne suim în lift si asteptăm ajungerea În apartament.Ma intalnesc cu o vecina si o salut respectuos. Liftul se opreste la etajul 7.Asteptarea imi produce emotii. Cea care îmi deschide usa este mama mea. Lângã ea este unchiul si vãrul Cristinel. Soseste si bunica mea.

” Bună ziua , domnilor!..” spune unchiul meu cu zâmbet usor

” Bunã Ina!... spune verisoara mea,razand usor.

”  Sãrutmana doamnă si buna ziua domnilor!.. spune Ella râzand usor,in pragrul usii .Pãsim in apartament.În holul de la intrare se lasă cadoul.Mama se duce spre Ella.O inbratiseazã.

” Bună, Ella !..Ce faci tu?întreabă mama surâzând usor în coltul gurii.

”   Sărutmana doamnă!..Ce să fac?Am venit la petrecere!”

”Ella, nici nu stii ce bine imi pare ca ai venit!..”E o mare bucurie care mi s-a produs mie si mai ales lui,zise mama cu un surâs ușor

” Si mie mi-a facut placere!.. ”Mătusa rade.Acum nimic din ce fusese înainte nu se mai vedea.Mama arata de parca nimic nu se intâmplase.

” Haide-ti luati loc la masă..”spune unchiul meu,razand usor.

Masa era pregratita.Una destul de de lungã,si care avea pe ea numai bunatãti..

Pe mijlocul mesei o lumanare parfumatã.Vărul Udor se duce în balcon pentru o tigarã.Dupa ce mi-am primit cadourile de la verisoara mea,Ella se duce sã-i dea mamei mele florile si un minicadou de 1martie..Apoi a facut cunostintã cu bunica, unchiul si mătusa mea.Toata lumea a admirat bucataria. Ella  m-a privit în ochi si mi-a spus: « hai sa vezi ce ti-am adus »

” Ella mea ,îmi dai voie sa-ti spun asa..”.Nu continui fraza .Sunt intrerupt de ea.

” Atunci hai în dormitor sa-mi arati cadoul!.. ”îi spun eu surîzandu-i.Intre timp verisoara mea imi aratase cadoul.Era ceva iesit din comun care să-mi bucure inima.Mama, unchiul  si restul invitatilor s-au asezat la masã.Eu cu Ella m-am dus in dormitor pentru a-mi arata cadoul ce mi-l adusese.M-a privit cu mari ochii;si eu am privit-o prin scurtele rochii.

Iubito cu parul lung balai;in calea mea răsai ,cum ar spune Eminescu.Ne-am asezat pe canapea . Am deschis calculatorul si i-am aratat cum functionează.Un calculator vechi si ponosit ce avea programul microsoft 3.1. Am închis usa dinspre holul de la baie si am privit-o în ochi.Privirea ei capta trupul meu. Mã studia de parcã acum maăvedea prima oarã. Îmi studia gropita din obraji, gura. Eu o privesc ca si cum este un copil blajin.Oficial era partenera mea pentru acest wekend,dar tare as fi vrut să fie si În altă calitate.. Parfumul meu era înbiitor pentru ea. Atmosfera era plina de viață.  Flori de extaz coboara in interiorul meu pânã in stomac.

”Spune-mi ,a fost bine? ”o intreb eu surazator.

” Ce să fie bine?”

” Spui asta de parca as fi  începator, ”declar eu surazand.

” Nici chiar,dar oricum!...”

” Nu vrei să-mi vezi tablourile?” intreb eu privind-o in ochi.

” Ba da, si asa ceilalti invitati or sa creada că....”

Dinspre sufragerie venea un zgomot de bucurie.Se petreceau invitatii si se

întrebau unde suntem.

” A-ti aparut copilasilor?” mă intreabĂ mama ironic.

” I-am aratat calculatorul si am privit cadoul adus”

” E lasa-te de bancuri,ce-ati facut acolo?” mã intreaba unchiul meu.

” A nimic!..E gata mâncarea? ”Intreb eu surâzând usor

” Mă pugibalilor!...”exclama ironic unchiul meu.În holul de la intrare sunt puse tablourile mele.Vine si verisoara mea. Împreuna le privim si le explic ce înseamna,ca un adevarat critic de artă.

” Haide-ti la masă!...ne pofteste unchiul meu cu zambetul ce-l caracterizează.

”Cine, ce bea?Avem de toate : garone, wischy,vodca, Pepsi, sucuri de portocale...”

”Auzi dragul meu unchi,pune-mi si mie niste garone!...A,pune-i si lui Ella.N-așa ca bei? Sa stii ca este moale nu tare!...”

” Extraordinar!..raspunde unchiul meu surazand usor.Ce numai voi beti?îmi raspunde unchiul din balcon unde isi aprinse o tigară.

”Mamaie, ce bei ?”întreaba mama pe bunica,care nu era prea vorbareată.Mai mult observa decat vorbea.

”Bere!”

” Lixandrule, ,ce bei?” intreaba unchiul meu.

” Ce-o fi Puzule!..Mai bine intreab-o pe nevasta-mea,cã ea si da si nu,he,he...”

” Nu va grabiti sa beti de pe acum!..Avem sampanie frantuzească pentru  tort, spune unchiul meu surăzand usor.Se apucă sa pună băutura in cupe de cristal.

” Hai noroc la toata lumea!...dă tonul unchiul meu ridicand paharul sus.

” Noroc Vicentisor!...”imi spune verisoara mea.Asa ma alinta ea de cand ma stiu.

„ Ella,noroc!...Si-ti mulțumesc pâna pleci de aici, de 1000 ori, c-ai venit, ”spune mama răzandu-i si privindo în  ochi.

”Si eu vă  multumesc si mi-a facut placere să vin!..exclamă Ella cu paharul în mană si surâzandu-i mamei mele.

” Vicentiu , hai sa te pup încă odatã!..imi spune Ella cu vocea-i suavã

si plina de de încântare.

” Băiatul mamei noroc si să-mi traiesti!... îmi spune mama mea!..

” Hai luati de mancati din ce va place si ce simțiti că merge!..”exclam eu cu bucurie dînd tonul la mancare

Era si cazul.Eu fac oficiul de-ai pune în farfuria Ellei,stiind ce-și doreste.

” Lasa mai, ca pot si eu sa-mi pun!..”

” E, dar este placerea mea!...exclam eu surâzandu-i. Fiecare îsi pune in farfurie ce doreste.

” Cristinel mai vrea puiu ceva? întreaba mama mea,razand usor.

” Nu, sărutmana!...”

” Domnilor invitati mancati încet!.Altceva numai avem,”spun eu cu surâs.

” Ce sugubăt este Vicentiu al nostru!..”exclama verisoara mea.Râde si  Ella

”Haide Ella iti mai pun ceva ? ”o intreb eu privind-o in ochi.

” Pe mine va rog sa mă scuzati !..Mai am ceva treaba la bucatarie si in plus fumez.,”spuse cu surâs tușa Lena.O privesc pe Ella si astept raspunsul ei

” Nu multumesc!...Ce vrei? Să mă îmbat?”

”Mamă, dar tu nu mănânci?”

” Puțin mai tarziu!...Abia mi-am aprins o tigară.”

”E, Puzule i-a pune tu o muzica romantica acolo!...îi spun eu unchiului

meu.Vezi ca ai acolo tangouri celebre...”

” Si ce mai zici tu Puzule ?Care mai este viata ta? întreabã Lixandru?”

Toata lumea mânaca cu poftă si privea  la TV.

” Ce sa zic Lixandre? Este bine.Ma scuzi dar eu trebuind sa fumez n-am prea gustat.Asa cã...”

”Nu face nimic,Puzule!..

 ”Mai manaci Udore? întreaba mătusa mea cu voce soavã.

” Nu mamã, multumesc!..” spune Udor zambind usor.

” Vicentiu ,mamaie? ”suntem intrebati de mătusă

” Nu sãrutmana!.”.raspund eu in timp ce privesc la TV.Din casetofon rãsunau acordurile muzicii puse la rugâmintea mea.Melodia pusă erea ”Tangoul de logodnă” din filmul ”Ată seară dansăm in familie.

” Nu, mi-ajunge!” raspunde bunica privind si ea la TV.

” Ella tu?”

” Sarutmana doamnă,mi-e de-ajuns.Televizorul se muta pe canlaul Discavery. Muzica este la maxim.

” Auzi Puzule uite aici carnetul de membru PSD,daca te inscriai în el acum îmi faceam ziua la Cornu.,he,he,he,he,spuneu surâzând usor

” Să-ti spun eu ceva dragul meu nepot,am fost odată membru si dupa doua luni a picat partidul,he,he,he,he...E vorba de decembrie 1989”.

” Ooau,si de ce măi n-ai reusit? mă intreaba Ella surazandu-mi usor.

”Pentru ca sunt pre mic!..raspund eu privind in jurul meu.

” Mai spune-o înca odată...replicã verisoara mea in timp ce bea sucul din pahar.

In timp ce unchiul meu isi pune o scobitoare intre dinti imi spune ironic:

” Auzi Vicentiu ,vãd ca tu faci politică dar eu m-am plimbat cu toti sefii tăi cu care zici că faci politică,he,he,he,he.....

” Hai ca îl dai gata cu asta!...exclama Lixandru razand usor.

” Nici pe departe!...raspund eu cu un oarecare glas ametitor.

” Si ia zi Ella cum te simti cã esti prietena unui politician?

” Ce functie ai ? mã intreaba Ella ironic.

” E, ce intrebare e si asta?

” Atunci ma voi simti in largul meu!...O lacrima pe obraji i se prelinge.De fapt e lacrima Ozanei lui Creangă!..

Privirea ei suava mă îmbie la melancolie,ca frunza aramie toamnă!..

” Eu mă duc sa o ajut pe Ina la bucatarie spune mătusa mea,in timp ce-si bea ultimul strop din pahar. Ca un gentelmen îi mai pun.

„ Vai esti un drăgut!..excalama mătusa..

” Asa sunt eu!..Unchiul meu se duce in balcon cu Lixandru pentru discutii, nu s-au mai vazut de mult.Verisoara mea se duce în bucatarie.Udor isi aprindre tigara înspre balcon.Eu o iau pe Elle la dans.Din casetofon răsunau acordurile melodiei:„Astazi este ziua ta”.

”Dansati domnisoară?”

” Vai ce măgulitor esti!.. Cum să nu?

Timpul trece parca mai incet ca niciodată.Afara vântul sufla usor si pomii îsi leganau puținele frunze ivite.Înca nu se inserase.Ne priveam in ochi si ne zambeam si ne sopteam cuvinte eminesciene.

Ne răsucim pe vârful picioarelor.Cristinel  si bunica priveau la TV.Când melodia se termina sărut mâna ca un gentelmen ce sunt,si apoi mă asez la masa.

Friptura se rumenea in cuptor. Asa că trebuiau făcute poze.S-au si facut grupurile pentru pozat.Amfitrion: fratele mamei.Expert ăn construire de poze.Toata lumea este prazenta in salonul de oaspeti. Seara se lasă incet peste mahalaua Rahovenilor  si-n casă pătrunde un aer de primavara caldă.Îmi aduc aminte de petrecerile din copilărie de pe ,,strada Apusului ,, din comuna Militari devenit ulterior ,cartier. Se fac primele poze în grup si apoi pe alese. Însa nu se epuizeaze rolfilmul din aparat.Mai era nevoie si la tort.Am cãutat in tot acest timp sa gasesc în trupul ei feminitatea pe care o degaja.Televizorul era deschis pe Atomic TV.Privea numai bunica.Casetofonul era oprit.Unchiul meu pregatea aparatul foto.Toata lumea se aseaza pentru pozat.Eu imi aranjez costumul pentru a arata cat mai bine.îmi pun si ochelarii.

” Atentie la mine.,păsarica,zambiti!...Asa,gata,he,he,..”.Se mai fac grupuri pentru pozele eternitatii.Mătusa si mama se duc in bucatarie pentru a aduce friptura si salata. Ella priveste bliblioteca din salonul de oaspeti plină cu cărti îmbracate si de valoare,ca de ex.: Castelul pălarierului de P.D.Cronin, Rosu si negru de Stendal;Om bogat om sarac de Al.Shaw;Dupa 20 de ani de Al.Dumas;Mataniile de Florence Barclay F.;Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda etc.Se ma afla si o minicolectie Sanda Brown.

” Iti place cum se prezinta bliblioteca mea?” intreb eu curios pe Ella

” Sigur ca da!..”raspunse aceasta plina de suavitate.

” Dar in spate se afla romane de dragoste de Sanda Brown. Vrei sa le vezi? o intreb eu privind-o in ochi.Si asteptai raspunsul care de fapt este chitdesența a unei priviri trăite de o femeie,devenită ingineră ca si mine si care venise în întampinarea dorintei mele de a fi la ziua mea de nastere.Nimic nu poate fi frumos decat prezenta ei in noua mea locuintã.

Răman o clipa nedumerit de ce se intamplă in jurul meu.Unchiu Puzu si Lixandru se duc in balcon pentru bârfa.Udor isi aprindre o tigare.Cristinel butoneaza telecomanda alaturi de bunica ce pare tot mai tăcută,dar care observa tot.Cristinel ma intreaba : Si cum te simti la 35 de ani? Mai implinit?

” He,he,he..Excelent,răspund eu in timp ce ma uit la el, dar si la Ella.Incep

să mă plimb prin hol privind tablourile cu sentimentul unui aer de copilarie.

Parcă auzeam voci în spate ceva asemanator ecoului..Ecoul ãsta e natural sau

e iluzie îmi spun în gând,oprindu-mã o clipa si contempland tablourile.,,Garoafe ,,copie dupa Luchian îmi inspira melancolie.

Mă indrept spre Ella si-i spun privind-o in ochi: Ella dragă vii cu mine in dormitor sa-ti mai arat ceva?

” Despre ce este vorba? mă intreaba ea surazatoare.Mama si mătusa pregateau de zor salata.O prind de mânaăsi o duc în dormitor.Scot de la naftalina o carte deespre motoare electrice veche cei drept  de prin anii 60

” Dar mai bine sa privim lucrurile asa cum sunt.Azi este ziua ta si vreau să mă

bucur doar de acest lucru .Tu pe unde mai lucrezi? mă întrebă ea cu surâs sarcastic.Ne priveam amandoi in ochi.Imi asez privirea mea pe umerii ei!

” Sincer,ce ai vrea s-ti spun? intreabă ea rîzand usor.Mi-e frica sa nu-ti iei nasul la purtare !

” Mãcar astazi de  ziua mea lasă-mă să-ti spun.....spun eu un pic iritat de

raspunsul ei.

” Ce să spui? Nu trebuie nimic! zise ea cu privire parcă iritată

” Auzi tu Ella,eu iti voi fi recunoscator toata viata pentru tot ce mi-ai oferit tu astazi.” Flori de extaz ma trecură prin stomac.

” Chiar crezi că între noi poate fi....”

” ,,Si intre noi mai e un pas,,  ”spune o veche melodie.

” Nu te mai lua dupa toate prostiile!...”

 O iau de mâna dreaptã si ne îndreptam spre salonul de oaspeti. Acolo gălagie mare.Friptura se pusese deja ij farfurie.

Verisoara mea către unchiul meu :

” Dar unde sunt copiii nistri?”

” Probabil prin dormitor!.”.Lixandru se baga si el in discutie.

” Am mîna bună!...Cred ca se însoară!...”  Bunica exclamă :

” Tocmai vorbeati de lup si...”

”A, unde a-ti fost prichindeilor?”  întreaba mătusa râzand usor...

”Puzule ,vezi cartea asta tehnica?E despre motoare electrice”

”Ne-am depanat amintiri despre facultate!”

” Oare?” întreaba verisoara mea Cecili,ironioc dându-si seama de un anume sentiment

” Hai luati de măncati friptura ca se răceste!...”dã tonul unchiul meu. A aparut si mama mea, care se aseaza la masa să guste. Fiecare isi pune in farfurie.Eu o ajut pe Elle. Îi pun servetelul pe fustă să nu păteze. Timpul trecea acum cu repezeciune, parca nu-l oprea nimeni. Era ora 17.Afară se aprinseseră unele stele.Tudor mîncase friptura . Telefonul mobil ala varului meu sunase.Era un prieten.Intervenise ceva probleme.

” Pe mine va rog sa ma scuzati, dar eu trebuie sa plec.Mă reintorc.

”Udor unde te duci? intreaba unchiul meu,razand printre fumuri de tigara.

” La George,un prieten!.. Ceva probleme cu calculatorul...

Udor trânteste usa de la intrare.Mătusa exclama:

” Precis este la Măriuca!.”exclamã matusa mea,încruntată

” Dar cine-i Măriucă asta? intreaba curioasa verisoara mea in timp ce îmbuca din friptura.Cristinel mustăceste.

” E o prietena de a lui care vrea numai distractii.Recunosc e frumoasa foc...Si desteaptã...”

” I-a zi tu Lixandru, ce mai bei?” întreabă unchiul meu. surâzand cu tigara in

coltul gurii.La casetofon se auzea melodia ,,Cine a pus cîrciuma în drum ăla n-a fost om nebun,,

”Ce vrei tu,Puzule  pune-mi!..” răspunde Lixandru,surăzandu-i usor.

”Niste vodca pun?”

” Pune Puzule, ne simtim bine!...”

” Ella tu ce mai bei?” o intreb eu privind-o in ochi.

” Nimic măi!..raspunse razand usor.

” Nu accept un asemenea raspuns!..” spun eu incruntat.

” Haide măi mã-n beti!.”

” Vicentiu  dragă  mai incet că sperii fata !..mă alintã unchiul meu

” He,he,he...rade Ella.

” Vicențisor,i-a bucata asta de carne eu numai pot...” îmi spune verisoara mea.

”Auzi mamă,dar unde sunt servetelele? intreb eu pe mama privind-o in ochi in timp ce îmbuc o bucata de cărnitã.Ella  face acelasi gest.Bunica ne priveste pe amandoi si rade.Cristinel imi face cu ochiul. Unchiul se duce sa ia aparatul de pozat.

” Eu stiu băiatul mamei?De unde sa stiu?

”Păi unde le-ai pus? intreb eu cu un oarecare aer de superioritate.

Ella le caută cu privirea si le găseste puse in spatele ei pe un dulap pe care sta un ceas cu un design aparte. Le ia, le desface si-mi ia un servetel si mi-l pune pe poale.

”I-a Vicentiu  sa nu te murdartesti!...exclama ea surazand usor.

”Multumesc draga!..spun eu in semn de recunostinntă fata de gestul facut.Toată

lumea ramane uimita de gestul lui Ellei ,cum o alintam eu.. Un gest care intră in istorie.Valoreaza cat un sărut al Pamelei Anderson.

” Am mână buna!... exclamă Lixandru

” La ce ?La loto? întreb eu ironic de parcă nu as fi stiut..

” Se poate spune si asa!..replica Lixandru.

”Pot sa fumez? mă intreaba mătusa mea

” Da cum sa nu!..răspund eu.Ce, te opresc eu?”

” Auzi Puzule i-a pune tu o muzicã !..parcă suntem la înmormantare,nu la ziua mea!...Iau pahharul si-l ridic. Închin pentru sanatate si pentru pace in lume.

” Si peste cinsprezece ani în aceiasi formula să sărbatorim cei cinci zeci de ani

ai mei!..Trăiască Libertatea!..Trăiască ziua mea!

”Oau si pana atunci?..”replică Ella.  „ Si pana atunci ,36,37,38,40 ce reprezintă? mă intreabă bunica atentă la discuție

” Taci din gura ,Vicentiu al nostru e mare filozof!...replică unchiul meu din

balcon in timp ce-si aprinde o tigară.Tusa  Lena face acelasi gest.

” Ella, am uitat, fumezi?””

”Nu scumpa doamnă!..Multumesc!..”

” Nu fumezi sau nu mai fumezi ,he he he he? ”spun eu incruntat de răspunsul ei

” N-am fumat niciodata !.. ”zise ea cu juma de gură,privinsd atmosfera din jur.

Eu îi spusesem sa puna Richiard Claiderman-pian..Lui Cristi nu-i plăcea.

Ella tace si surîde.Mă priveste în ochi !.. ”La casetofon Eternitate a lui George Nicolescu.

”Auzi tatã i-a pune CD-ul ãla cu Nicolae Guță !..”

” Da fiul meu !..S-a facut!..”

” Spune-ai despre mine c-am pus muzica de mort ,dar tu ce pusesi ce era?zise Cristinel către mine surazând usor.

” Muzica de calitate !..Si sentimentală !..”

”  Da pisicher esti mãi Vicentiule !...”zise iar varul meu.Bunica ma priveste in ochi si râde.Tace Se baga in vorba cu verisoara mea.Mama strange farfuriile de friptură de pe masã.Pe mine va rog sa mã scuzati !..Am ceva treaba in bucãtãrie !..

” Ella ,poti veni pana in bucatarie ? Vreau sa-ti arat ceva !..”zise mama mea cu suras

” Da doamnă !..Cu plăcere !..Ella se scoală si impreună se duc in bucatarie.

Mama isi aprinde o tigare slim.Privind-o în ochi incepe o discutie despre persoana mea..Eu ducându-mã spre dormitor ,le surprind pe amandouã.

” A,doamnele mele ce faceti aici ? Fumati ?”

” Nu dragă !.. Mă vezi pe mine fumând ? zise Ella încruntatã

” Sa stii cã barbat ca mine nu mai gãsesti !..zisei eu privind-o in ochi

” E numai spune !..replicã ea cu surâs. Eu ramân mut de răspunsul ei.Mă rog asa sânt

fetele. Dupa eliberare m-am asezat la masa alături de Ella.Lixandru striga la noi având aparatul de fotografiat in mâna :

” Păsarica la mine !..Așa !..Mai la dreapta,he,he,he !..Gata,se aude pocul blitului din aparat.

”Ooau ne-ati luat prin surprindere!..zise Ella surazand.

” Pe mine va rog sa mã scuzati !..Am ceva urgent de rezolvat.Nu îmcepeţi tortul farã mine!...zise vãrul Cristiniel surazând usor.

” Dar unde pleci si tu ? intreaba unchiul meu,aprinzandu-si o ţigare.

” Probleme la Georgică !..Daca Tudor nu se descurcă !..

” Stai fară grija !.. zise matusa mea cu surâs,intimp ce-si duce o scobitoare in coltul gurii. Cristinel tranteste usa in urma lui.

” Precis Cristinel e cu .... si ălalat e cu Măriuca !..exclamă mătusa gănditoare.Bunica rade si tace stiind adevarul gol golut..

” Dar nu inteleg nimic,se bagă in discutie verisoara meaAcelasi lucru face si Ella!.

” E, sînt mari banditi,he,he,he

” Mda !.Ce să zic....Sănt mari!zise Ella cu surâs

” Auzi Puzule ,zise Lixandru către unchiul meu,parca as mai bea niste apă acidulată.”..

” Lasã-l cã-l sun pe Udor să mai aducă una !..”Unchiul meu sună pe Udor pe telefonul mobil..

” Facem o cafea ? ”intreabã mama mea surãzând

” Aici domnilor e dati-mi voie, eu sânt expertul!..spune Lixandru cu suras.Afara incepuse sa ploua.Lumina fulgerului patrundea in casã

” Dar ce s-a stricat televizorul ? intreabã verisoara mea privind in jur.

”Nu!..Afară a-nceput sa tune !..Si să fulgere !.”.spun eu verisoarei mele.Bunica privea pe fereastră cum stropii de ploaie inundă fereastra.Mama si cu Ebită  s-au dus în bucătarie pentru a pregati cafeaua promisă.Ne apropriem de miezul serii de februar în care seara se îngană cu noaptea !..Ĩn timp ce Lixandru are grija de cafeaua ce se fierbe în ibric,bunica si verisoara mea discuta despre viata si comportamentul copiilor in general.Unchiul iese pană în balcon.Eu si Ella  privim la TV.Udor si Cristinel sosesc in apartament.

” Stiti ce plouă afara ?Ptiu ,da ce plouâ in rafale !.. zise unchiul meu cu incruntare.

”I-a să vad ,spuse verisoara mea!..Lixandru tocmai aduce cafeaua in ceștiile puse pe o tava argintie.

”   Bai da ce ne udară !..Cu picatura cât oul de rață !..

” Hai Ella sa-ti arat cum plouă !..Semn de noroc!

” Hai măi sa-mi arati !..zise Elle cu surâs .Eu si Elle ne-an dus in balcon.Afară ploua in rafale.

” Udor,ca Udor,dar tu Cristi esti leoarcã !..zise mama mea cu surâs

” Eu ma duc la toaletă,spuse bunica mea.Nu prea a vorbit,in schimb a observat aproape totul.Udor intra in salonul de oaspeti cu un trabuc in mână.Se simtea pe el o fericire.Eu si Ella luam câte o ceasca de cafea si incepem a sorbi din ea,în timp ce priveam cerul plin de stele si stropii mari de ploaie !..Eu o strâng in brate,si chiar nu-mi vine a crede ca mã lasă cu atatã usurintã sa fac lucrul acesta !.Poate anul  stelar sa-mi aduca ceva nou?  Probabil ca da!..Udor si tatal sãu stateau de vorbã.

” I-a da-mi si mie un fum .fiule !..”

” Vezi tatã,ai grija ca e tare !..,”zise Udor cu surãs

”Tragem si noi un fum? zic eu către Ella, așa de sanchi?”

” Auzi Vicentiu dragă ,sa stii cã trabucul e greu ,mai ales pentru o femeie !..

In timp ce unchiul intra in casã,eu mai ramân o clipã împeunã cu ea in balcon !...De unde atâta degajare femininã la ea nici eu nu stiam.Priveam bucãtaria modernã.

” Auzi Puzule ,eu cred ca am mâna bunã !..Uite cum stau in balcon!..”

” Lasã,sa fie intr-un ceas bun!..”zise unchiul meu cu surâs

”Auzi Ella îti place bucataria ?” o intreb surazandu-i

” Imi place,cum sa nu.Doar am venit cu placere!..”Sorbeam cu placere din cafea,când mătusa ne anunta ca a sosit cu tortul!..

„| Auzi Vicentiule,aici e barul meu!..exclamă Ella  cu suras si mult aplomb

„| Ai auzit ?”

” Nu !..Ce sã aud ?”

” Hai la tort !..”zisei eu cãtre ea,privind-o în ochi

Mătusa pune tortul pe masã,iar unchiul meu aduce sampania frantuzească.Ebitã incepe a o desface.Mătusa pune lumânaãrile în tort si eu obligat sã suflu.Mi-aduc aminte de anii copilărieiide pe strada Apusului cînd

Unchiul i-a aparatul de pozat.

” Hai sarbatoritule,pune sampania in cupe!..”

” Putintică rãbdare!..”zisei eu cu suras,Nu începeti acum sã cântati!.

” Haide,mãi bine !..”exclamã furioasã mătuşa

” Vicentiu,păsarica la mine ,sufla !..”

”Fu,fu,fu !..,suflu eu in lumânari !..

” He,he,he !..Ai suflat pre repede,zise unchiul meu.Scena se repetã!..

” Domnilor,paharul sus!..Dau tonul la melodiile « Sa ne dea viata tot ce dorim !.. »

Și „  Multi ani trăiască !”

” Atentie la mine !..Se canta in « do major ».Ella,nu vreau « si bemol »,glasul mai coborat !.

”1,2,3,începem !.. ‘Sã-ti dea viata tot ce-ti doresti !..Zile senine si fericire !..Si mult sa iubesti !”Cântul se repeta.Mulți ani traiasca !..Mulți ani traiascã !..La multi ani !..

”He,he,he,hai vino sa te pup,mai Vicentiule !..zise Elle catre mine,sarutandu-ma pe obraji.

” Sanatate ,mamaie !..exclama mama catre bunica,care radia de fericire..Pentru mine acel zambet era sentimentul bunicii eterne !..

” Vicentiu tatã,sa traiesti,sa ai tot ce iti doresti !..zise unchiul meu ,surazandu-mi si pupandu-mã pe obraji.

” Băiatul mamei,La multi ani !..Sânt cea mai fericita !.. Nu credeam”.

„Puzule ,hai sa traiesti,si noroc !..Sa-ti traiascã nepotul !..”zise Lixandru cu surâs

” Asemeni,Lixandrule !..”

Si ceilalti invitati au venit sa mã felicite.Lixandru ,verisoara mea,mătusa mea,bunica mea.Cu totii eram în culmea fericirii !..S-au facut poze cu aducerea tortului,cu sticla de sampanie,si o poza in care se aflau verii,unchiul si Lixandru !...Existã si o poza in care Ella se aflã alaturi de mama mea,verisoara,bunica ,matusa !..

” Hei,i-a dãte la o parte !...”Striga ea la mine.Numai tu sa fii in centrul atentiei ?

”|Sã stii ca mã superi !..Eu vreau....

- Tu nu vrei nimic !.. zise ea cu suras !..

” Asa Ello!..Pune-l la punct !..exclama mama mea surazandu-i !..

” Păsarica la mine !..Zâmbiti !..Gata !..He,he,he...zise Puzu ,râzând usor in colțu gurii

” Asezati-vă sa va pun cate o felie de tort!..zise mătusa mea cu surâs

Eu am fost intrebat cât sa mi se punã !..

” Cât mai mult !..Doar este ziua mea de nastere !..”

” Sa nu te pui cu el,Ella!..,”zise mama mea surazând usor

” Auzi unchiul meu drag,portia ta o manac tot eu ?”

” Extraordinar !..Ce i-o n-am dreptul? ”zise unchiul meu cu iritare,doar îi plac dulciurile la nebunie!..

” Da pisicher esti măi vere!..zise Udor în timp ce înbuca din felia de tort ce i-a fost rezervatã.Si eu înbuc din felia ce mi-a fost rezervată !..În cateva secunde se aude un cor de lingurite ce sunt duse la gură.Vărul Cristi priveste o secventa de dragoste între 2 maimute pe Dicovery Chanel !..Mătusa se dusese pâna în bucãtarie

”Mamă tu nu ti-ai pus puţin ?” o intreb eu surâzându-i usor

” Nu băiatul mamei !..M-am balonat”

” Lixandrule ,ce-ți mai pun ?

”  Ce vrei tu ,Puzule!”

- Leano adã berea aia din frigider !..striga unchiul in  timp ce vrea sa-si aprindã o țigarã

- Auzi Vicentiu ,tu ai crezut cã este cu frisca si daia l-ai luat ?

- Asa este.Sa va spui drept doream sã aibe si cacao !..Eu l-am ales in forma de inimã !..

Pentru cã sant un sentimental incurabil

”Este bun Ella ? întreb eu cu suras

Nu astept raspunsul ei care ar fi trebuit sa vina in mod normal de la privirea unei priviri traite de o femeie si intreb suav apropriindu-mă de ea :

”Mai vrei ? îi zambesc

” Nu !.. mi-e de ajuns !..E foarte bun !..

La Prima TV e un concurs în care prezentatorul punea urmatoarea întrebare :

„ panza pe care se picteazã se pune pe :

a) şevalet

b) şasiu

c) simplu placaj

Tudor se bagã în discutie si spune : eu cred cã este b si c

” Vă spun eu domnilor , este a) si c)”.Prezentatorul îsi ia microfonul în mâna si spune : a) si c)

” E,ce spune-ti dragilor ?”

”Asa este,are dreptate Vicentiu ”,declara unchiul meu,sasiu este este intindere a panzei..”Sevaletul este instrumentul pe care pui o panza sau o pictezi.Ai inteles Udore ?”

” Bunica si Cristinel râd usor.Verisoara mea ramane surprinsa de raspunsul meu !..

” Bravo măi !..Esti mare zise Elle bãtând cu palma in masă !..Asadar eu stau în fata ei plin de putere si tinerete.Ochiul meu vede lumea si percepe în adancurile ei toate miracolele. Mã scald in lumina plutesc fermecat de armonia privirilor din jur,culoarea zgomotelor si gândesc cã mai pot gândi la speranta iubirii si ubirea sperantei.Mai exista loc cã pot gândi că mamei si directorului firmei la care lucram si a fost ingaduitor cu mine,căci intre noi nu mai exista nimic in comun de mai demult,le datorez totul pentru ziua mea de nastere !..Si unchiului meu si matusii mele .Mai erau putine ore si minute si se apropria sfarsitul începutului.Verii mei decid să ducă acasă pe verioara mea si Ebiță cu mașina.

    Rămăsesem în sufragerie singur cu Ella.Privirea mea captează privirea ei.Pentru scurte momente ne retragem in dormitor.

”  Ella ,vrei să ...,”încep a spune eu,cu surâs

”   Nu vrei nimic! ”replică ea

”   Nici nu stii ce vroiam să.....

” Tu nu vrei nimic! ”

”   Nici chiar asa!zise Ella surîzînd usor in coltu gurii. Eu cu mama si  mătușa Puzu si împreună cu Ella ne-am apucat să jucăm câteva jocuri de Macaouă.Cine pierde,asta e, primeste o poruncă.La un momendat s-a întâmplat ca Ella să piardă.”Ai pierdut,dragă Ella,asa că ,he,he,he poruncă,fumezi o tigare?” întreabă mătușa Puzu surâzand ușor în coltul gurii.” Nu ,scumpă doamnă!” Nimic!” zise Ella cu multă bărbăție în glas.  Mătușa Puzu,mă trimite să mai cumpăr 2 doze de bere.Doar erea ziua mea.Când mă reîntorc,mătusa Puzu,face din nou învitatia,la fumat.Mama mea insistînd si ea.” Nu scumpe doamne,nu voi fuma!” ”Si cum rămâne cu jocul pierdut? zise mătușa cu  un surâs sarcastic ”Altă dată,poate!” Dar nu acum!” zise Ella, cu surâs usor.Mă uit în jur mirat si zâmbesc ușor.Vorbeau de mine!

  ”  Despre mine e vorba?”

  ” Da despre tine!Să fii si tu mai altfel,he he he! zise ironic mama mea.Ella râde.Curând sosesc verii mei.Decisesem ca impreună cu verii mei sa o ducem pe Ella acasa cu masina .Înspre cartieru nou Ozana.Pe vremuri îi spunea Macaralei fiindcă atunci se construia.Stopuri,trecatori ce se indreaptaă spre casă de la serviciu sau de la mai stiu eu ce petreceri.Vântul se cam intetise.Luminile blocurile erau aprinse,semn ca lumea era acasa.Bulevardu pe care mergem arată la fel ca cel în care se află încă casa copilăriei,desi acolo locuieste altcineva. Strada Apusului din cartier Militari.Ella promisese ca va veni si la ziua unchiului Puzu din sfârsit de aprilie.50 de ani!O viața de om,pusă sub semnu  frământarilor dar si al echilibrului moral în multe momente.Pe tot parcursu drumului o strâng în brațe. În dreptul unor blocuri cu patru etaje masina opreste.Cobor din masina si ma duc să deschid portiera pe unde sa coboare Ella Deschid portiera si o poftesc afară cu apelativul:

” Poftiti afara,domnisoara!...

” Multumesc!...”

” Măi Vicentiu încă odată La multi ani!.Eu mă aproprii de Ela si o privesc în  ochi.Flori de extaz mă cuprind

” Îti spun că..”

” Nu-ți lua nasul la purtare!”

” Va salut verisorilor dragi!...spune ea râzand usor..Intru in masină si văd cum pasii se îndreapta spre locuinta ei. Cu cât în departare devenea un punct, cu atât as fivrut sa cobor dupa ea.Dar stiam ca am sa o văd si în alte timpuri.Verii mei ma tachinaudespre ea si mine.Dar era bucorosi de comportamentul meu de azi sfârsit de februarie  . Se intamplase ceva nemaiintalnit in viata mea,mai ceva decat faptul ca am lucrat la o fabricã intre atatea femei, ca am facut masterul . E abia inceputul.Atat de gingașă îmi era  asemeni; ca o albă floare de nea; si ca un înger intre oameni; strălucea precum o dalbă stea.

                              Capitolul 4

                       Sfârsitul unei seri magice  

 

Împreună cu verii mei,am purces a ne întoarce acasă unde ne asteptau restul invitatilor care mai rămasesera.Pe drumul de  întoarcere in loc sa iesim pe aceiasi stradă pe care am intrat am luat pe una laturalnică.Asta pentru ca zona era cam intunecată Câtiva caini latrau a bun venit Intram pe sosea si la un momendat vărul meu a facut pană de cauciuc datorita unor gropi neastupate.Tragem pe dreapta si se schimbă cauciucul.De ce tocmai ea? Pentru că pur si simplu așa a fost să fie!

” Nașa cred l-ai pierdut pe Vicentiu !..spune varul meu la intoarcerea acasa,mamei mele.Mama râde.

” He,he,he...asa este Vicentiu ?” mă intreaba unchiul meu razand.

”Auzi unchiule de ce n-ai avut o perdea la masină pe bancheta din spate?”

”Auzi Vicentiu dar parca tu tineai  post? mă intreaba ironic unchiul meu.”

” Țin, dar a inceput vreun post?Când incepe postul mare?”

” Hm  he,he... cum ce post? mă tachineazã varul meu cel mic

” Dragilor cand e vorba de iubire,faci orice....”

”Băi da ce schimbat este Vicentiu al nostru !.. exclamă bunica care pana atunci

   fusese cam tacută

” Auzi tatã sa-ti spun ceva,dar nu stiu cum sa-ti spun

” Spune fiul meu, nu te jena!..”

” La intoarcere am iesit pe o strada latularnică si ne-am rătacit.Bine am iesit noi pana la urma in șosea,dar am dat intr-o groapa si pană pe roata din spate.

” Asta este !..dar unde tebuia sa ajungeti daca nu este cu suparare?”

”  Nu este,raspund eu ,mahalaua  Grigorestilor cum ii spune acum un cartier modern, după numele bulevardului marelui pictor,si mai apoi încolo spre cartieru Ozana! spun eu cu încruntare. unul la fel de modern în marginea aceasta de oraș,care se termină cu ”autostrada soarelui,autostradă care duce spre marea neagră.!

” Să nu-ti fie da de ochi ce frumos esti!..spune mama către mine si aprinzandu-si o tigară.

” Băi gagiilor de ce v-ati complicat asa?... întreaba unchiul meu. Nu era mai bine daca o luati pe la Dristor?

” Era si mai complicat!..Am luat-o prin centru pe la Unirea”, răspund eu.

” Extraordinar Vientiu !..Nu uita ca eu am fost taximetrist.”

” Si care este problema?”

Fericirea unei mame ca si a unei  prietene,nu are margini.Astazi mama a fost cea mai fericita. Poate mai fericită decat atunci când lucra in APACA.Mătusa,unchiul si bunica impreuna cu  verii se pregateau de plecare.Isi strangeau  lucrurile cu care venisera.Era trecut de 11  nopatea si venea miezul noptii.E ora cand vine; miezul noptii; si noi iubito in  suspine; si in fata sorții. Se incheiase un  mare capitol in viata mea.Am reusit s-o aduc  pe cea care am întâlnit-o la inscrierea, la admiterea in facultate.Înaltă elegantă si pe tocuri.Viata mea a redevenit un cuvant atat de  natural atunci în acea zi

                                              Capitolul 5

                                               Trezirea

                                       

Am rămas eu si mama mea să strângem ceea ce era de strâns așa in mare.Le multumiserăm unchiului ,matusii,verilor, bunicii pentru toate activitatile morale, pshice de care au dat dovadă.

Am aerisit camera si ne-am schimbat pentru un somn adanc ce aveam sa-l petrecem pană

doua zi.. Era ora 8 si 30 min in dimineata  zilei de sfârsit de februar ,când mă trezisem făra să

fi deschis un ochi,simtind ca parca am dormit cu capul la sud si nu la nord.Pe masa din odaie langă divan se afla calculatorul ce parca ar dori sa-si spuna parea.

Un bec stins spânzura de tavan. O usa din lemn, niste pereti albi imi aminti că

fusesem prizonierul unei iubiri de o seara, ce se vrea vesnica.Mă intinsei, trosnira oasele.Privesc fereastra.Afara incepuse a ploua marunt.Oasele trosnesc pentru că nu stiu nimic  despre viata.

Fac parte dintr-un intreg,asa cum noi face parte din marele univers. Mama abia se trezise si impreună am luat un bufet suedez si am facut o cafea.Ne-am dus in balcon si am discutat despre Ella si despre afaceri.Acum puteam sa dăramam cu gândul un mit, si să am  practic un exercitiu care sa mă  ferească de surprize.Sensibilitatea trebuie eliminată, credinta in Dumnezeu si convingerile trebuiesc trimise in adancul sufletului.Într-adevar se punea ordine in viata mea. Dezordinea sentimentală ce mă cuprinsese ani de-a randul era acum ordine.Se lovesc intre ele,bucuriile, necazurile,datinile,viicile.Suntem facuti a suporta toate acestea.Faptul ca Ella a venit la ziua mea inseamna că cineva acolo sus vegheaza.Cu noi se preumbla minciuna, adevarul,arta, poezia iubirii.Si iubirea este un viciu ca si tigara sau alcoolul.De iubire putem fi  dependenti si nu ni se intampla nimic.

Fusesem peste o săptămână la ea la birou ,stiind unde munceste,la o oră potrivită,să nu fiu văzut de nimeni,doar de ea.,tocmai pentru a-i oferi o floare si un cadou special, de 8 martie,asta ca să inteleagă ceea ce doresc de la viață si mai ales de la ea!.S-a bucurat enorm,multumind-mi ,dar mai ales transmitându-i multe salutări mamei mele!

    Prin sfârsit de primăvară început de vară,scosesem la un centru pozele mele de la ziua de nastere!M-am înființat la ea negresit,tocmai pentru a i le face cadou.Zâmbetul ei asupra mea erea fascinant!Mângâi privirea ei cu ochii mei!Stabilisem o întâlnire in parcu Politehnicii si apoi mă gândeam la o scurtă vizită la casa copilăriei mele din stada Apusului.Tocmai pentru a-i arăta ceea ce erea frumos cândva.Soarele era sus pe cer si stralucea pentru noi.Butonam internetul la un internet cafe în cautarea unu loc de muncă!Se mai întîmpla să mai trec pe la ea pe la muncă, să discutăm despre ora cînd termină munca ca să o conduc pînă acasă,evident prin parc.Stiam că va veni toamna cea frumoasă cu frunze arămii si voi încerca mai mult!Toamna este anotimpul când se numără iubirile!Pentru a găsi un motiv anume stiind că îi plac cărtile de filozofie,scosesem de la naftalină o carte a unui mare filozof francez,pe care i-o împrumutasem cîndva.Mă înfiintasem la ea la birou,pe atunci tehnologia încă nu pătrunsese atît de bine la mine, încât nu aveam un telefon care să facă și poze ca lumea.Plecăm impreună spre casa ei,abătându-ne putin prin parcu Politehnicii  care se umple de frunze arămii.Ne tineam de mână si ne vorbeam cuvinte eminesciene.

-          Si tu ce crezi despre viața asta? mă intreabă ea surâzând usor

-          Ce să cred? Cred in D-zeu și în destin!Eu sper că te-ai simtit bine la ziua mea!

-          Cred că da! răspunse ea surâzândusor in coltul gurii

Nici nu am stiut când a trecut timpul si iată-ne în catierul modern Ozana.

                                Capitolul 6 (adăugat in primăvara lui 2007)

                                                    Stări de fapt.

                                                            *

 

Începuaem lucru la o companie de publicitate unde îmi desfăsuram activitatea de planificator marketing.Adică culegeam date despre diverse firme si domenii activitate,urmand apoi sa le impart colegilor si evident să-mi aleg si eu in incercarea de a face contracte de publicitate.Lucrand foarte mult  pe internet descoperi lucruri noi si interesante..Ma tot gandesc cum sa fac să o chem din nou pe Ella la ziua mea, dar de aceasta data pentru o altfel de petrecere.Am vorbit in noaptea de Craciun  si de revelion ce abia trecuse cu Ella de pe telefonul meu mobil pe telefonul ei fix.Vocea ei mi s-a arat acum mai  bine ca nici odata. Si nimic nu ne mai sta in cale.De revelion in timp ce mama dormea in dupa amiaza acelei zile,iarasi am sunat-o.Parca o si vedeam in fata mea!

Dar asa este facută viata sa fie si bune si cu rele.Într-o zi de primavară a acelor timpuri  întru-na din  pauzele mele navigand pe internet am am decis sa caut pe  motorul de căutare ”google”cel ma mare motor de  cautare pe internet daca adresa de e-mail  pe care o stiam este valabila.Si cea -am descoprit?Pagina de internet a Ellei.Frumoasă pagina!..Dar acolo am aflat că are telefon

mobil.Imediat am sunat-o dar numarul nu este alocat mi-se raspunde de catre operatorul de telefonie mobilã . Ce sa cred?Că este doar de forma pus pe pagina? Sau Ella nu si-a mai actualizat pagina  inclusiv telefonul mobil?Si-n plus de ce nu m-a anuntat ca are pagina si mai ales telefon mobil atunci cand era functionabil.Nu stiu de ce si poate nu o voi sti-o nici odata!.. De cand am vazut pozele ei pe internet mă fascinează si mai tare Ella.. Viata mea a redevenit un cuvant atat de  natural ..Asa crdeam atunci.Dar nici odata nu-i prea tarziu!..Asa sa-mi ajute Dumneazeu!... 35 de ani? Un numar care  stie trairile din care e compus.Începusem si unele plimbări .dar nimic mai mult.Începusem convorbirile telefonice despre noi cu mama ei,dar nimic mai mult.Mult mai târziu trecând intâmplător prin Politehnică aflasem de la cineva anunme cu care mai păstram legătura sentimentală,că Ella plecase in stăinătate!Asa este universu încare trăim Ella a vrut altceva de la viată!Asa percep toate acestea.

                                                             

                                                                        *                   

 

Anii au trecut si iată-mă din nou în Politehnică.Erea începutul toamnei.Aveam nevoie de de un sfat,dar si de un referat de bună purtare,un fel de recomandare(desi eu nu am fost un student strălucit),asta pentru  a -mi depune CV-ul meu la o companie ce rezistase privatizărilor si distrugerii..

Mă infiintez în biroul domnului Popeci ,pentru aceste lucruri.Vorbisem în prealabil.

Sânt servit cu o cafea.

-          Ce mai fac ai tăi?Tu ce mai zici?

-          Ce săzic? Am venit pentru să-mi dați hârtia aceia cu recomandarea...,spun eu in timp sorb din cafeaua servită de secretara dânsului.

-          Fii atent,că nu este usor ceea ce vrei tu să faci!Iar dacă vrei să schimbi vorbe cu Ella,numai lucrează la noi.E plecată spre alte zări!Asa că....

-          A,nu stiam!Bănuiam eu cîteceva,dar....spun eu mirat  de ceea ce aflu.

-          Am auzit ca tu si ea.....a-ti încercat să...Mai ales din partea ta mai mult....!Toti ne băgăm în vietile altora fără a primi vreun răspuns din partea lor.Să stii că si dragostea are partea ei specială intr-un anume context,vorba lui Marin Preda.

-          Da,ce săzic,asta a fost.Atât s-a putut! spun eu în imp ce mai sorb o gură de cafea.

-          Probabil ,nici tu nu ai stiut să procedezi! Asa că ....

-          Hai să-ți dau hîrtia aia,poate te grăbesti...zise el surâzând usor în colțu gurii.

-          Si chiar credeți că nu se putea face nimic? intreb eu mirat ,prea putin interesat de  hârtia aceaia.

-          Nu stiu, tu ereai cel care....Dar dacă ea a dorit altceva.....!

Mă ridic de pe scaun  si privind în jur,deschid ușa biroului.

-          Să tii minte,”toti sântem niste intrusi în vietile altora” cum spunea Marin Preda.

Plec cu un gând ciudat si sentimentul că as fi putut face mai mult.Îmi depun CV-ul meu la uzina ce încă functionează si astept raspunsul.,care nu cred că va veni..Mă indrept spre casă,cu sentimentul că va veni si pe strada mea soarele.Mă opresc la o terasă unde se servea si cafea.Privesc ingândurat in jurul meu si frunzele toamnei câzând pe asfalt.Sorb din cafea.Îmi aprind o tigară!

 

 

       Sfârsit                  Vorba lui Marin Preda n-ai dragoste,nimic nu e!Eu spun dacă n-ar fi existat anii facultății,n-as fi avut ce scrie!