Autobiografie

 Editorial(Autobiografie)

Pentru toti aceia care ma cunosc declar urmatoarele:
M-am nascut intr-o iarna geroasa a lui 1969,intr-o zi de februarie!...Strabunica mea Elena Constantinescu pe numele adevatat,mamaia buna cum o alintam eu este cea care a avut grija de mine in fiecare zi din zori si pana seara cand veneau parintii mei de la munca!..Cu tata efectuam lectiile,iar cu mama mergeam adesea la medicul pediatru,atunci cand intervenea ceva in viata mea!..Cand eram mic cel mai mult imi placea sa ma joc in curtea bunicii de pe str.Apusului ,cartier Militari.Cele mai frumoase amintiri de atunci sant din serile paste si revelion.Se adunau toate rudele noastre pentru petrecere.Era voie buna si buna dispozitie.Cand am ajuns in primii ani de scoala si a venit acel fatidic cutremur (1977) mama,tata si strabunica care locuia cu noi in apartamentul din Berceni au foast alaturi de mine ca sa nu ma sperii!..Desi poate eram prea linistit pentru un copil de varsta acea,totusi avea si eu nebuniile mele.Mergeam la cumparaturi cumparand produse mai ieftine ca sa mai ramana niste bani.Desi ai mei imi ofereau toate conditiile!..Sant singur la parinti si poate ca aasta a facut sa fiu cel mai rasfatat nepot al familiei si primul stranepot din acea perioada.Mi-a placut si imi place si acum cenaclul flacara desi numai este poetul Paunescu printre noi.Am efectuat cursurile unui liceu tehnic si mai apoi scoala politehnica,asa credeam eu atunci,dar mai tarziu mi-am dat seama ca am gresit.Imi place sa scriu articole si mai aless viata personala.Prin anii 2000 am inceput sa colaborez cu o revista literara scriind poezii ,criticul literar Florin Iaru(si poet pe deasupra) criticandu-mi poeziile intr-un mod constructiv.De cand s-a reinfiintat revista flacara sub denumirea"Flacara lui Adrian Paunescu" am inceput colaborarea la rubrica "flacara la dispozitia dvs."In anii facultatii si mai apoi am crezut in iubiri magice,am crezut ca pot fi mai bun decat Malaxa,Am crezut in toate visurile posibile!..Dar fericirea deplina am obtinut-o cu ajutorul sotiei mele ce mi-a daruit ceea ce nu mi-a daruit nici o fata pana la ea:unicul fiu .La  aproape 55 de ani de la nasterea mea nici nu stiu ce as mai putea fi!..Ma simt uneori ciudat si poate regretul ca n-am cunoscut-o pe sotia mea mai devreme!..
"Iata sant inca viu,
Mai pot spera la insamantarea unui pantec
Multe adevaruri stiu,
Cu tehnica de azi,pot scrie orice cantec!...