Din seria nuvelelor de dragoste

 

                                                                Cuvânt înainte

                                                                În memoria tatălui meu

Mărturisesc marea emotie si bucurie a acesator amintiri.A scrierii lor,cu oameni indrăgiti,cu profesori minunati,dar care întepau la note.Scriu  toate acestea,fiindcă le-am trăit,le-am adulmecat si a fost frumoasă perioada aceia mai ales de început.Din toate punctele de vedere.Eream un tânăr care credea în ceva.Chiar si in dragoste!Iar primăverile ereau frumoase pe atunci.

  

                                  CAPITOL 1

                    CONVINGERI, SENTIMENTE    

                                                                     ****

                                                                         **

Știu că voi începe drumul amintirilor  si de întoarcere al vieții mele si că va fi destul de  de lung, am aproape 56 de ani.Asta ține doar de puterea felului în care voi aminti,despre aceste lucruri frumoase.Terminasem primii trei ani de facultate si ne pregăteam de următorii.Avusesem posibilitatea sa luam o diplomă de subingineri,si ne pregăteam de diploma de ingineri.Dar  aveam posibilitatea găsirii unui loc de muncă.   În februarie anul stelar ”95 îmi serbasem ziua de naștere acasă alături de câtiva dintre colegi.Primăvara anotimpul când toate răsar la viată,după o iarnă grea si geroasă.Primăvara anului stelar 1995 vine cu un anunt important.Si anume că prin iulie - august se va lansa programul de calculator  windos 4(windows ”95).Aud că profesorul Crigov,va candida pentru functia de de mare șef pe toată universitatea tehnică,cam prin aprilie -mai ”96.Până atunci dosare,CV-uri etc...Dar cine sa-i fie secretară personală?Buna noastră colegă Ella care avea si un servici,sau altă laborantă?Profesorul Ghernotim,de la materia”materiale electrotehnice” ar deveni atunci un mic sef in cadrul facultătii de motoare electrice.  Pe când Ella se afla la munca de amiază,după cele câteva ore de cursuri,este abordată de profesorul Ghernotin,în vederea cooptării ca secretară personală.

„ Dragă Ella,stii cât țin la tine!” „Dacă Crigov câstigă mandatul de aproape 4 ani jumătate,ca secretar pe toată universitatea,atunci eu te iau la mine secretară, să se ducă Natalia la el acolo.Termini si facultatea si o să fie bine. „ Nu stiu ce să zic!” „Vă multumesc pentru încredere” „Nu trebuie să zici nimic!”Vorbesc eu cu monseur Crigov,zise cu surăs usor  profesorul Ghernotin, ce e după el,ia uite. „ Cum spuneti,dar e greu de convins domnul  profesor Crigov!” „Cand mă întorc din Franța vorbim!” „Am câteva zile libere,să-mi vad si eu ce mai fac copilasii mei,plecati la studii cu bursă!” Dar există un dar.....Si ce ne-am face fără el!Într-o zi de sfârsit de săptămână, pe când aveam repetitie pentru proiectul de final de an universitar,primul ciclu,Ella nu putuse să vină.Într-un laborator vechi si ponosit de motoare electrice,unde Ella îsi desfăsura activitatea, monseur Crigov discută cu Ella,în privinta devenirii secretară personală.  „Si profesorul Ghernotim ce spune?”zise Ella cu oarece încruntare.Soarbe o gură de cafea. „ Ce treabă am eu cu Ghernotin?””Dă-l încolo! Te fac secretara mea anul viitor,una model” zise Crigov,privind-o în ochi,si mângâind-ui usor și prieteneste umerii.Surâde.

                                                      *****                                                                  

Sfârsit de august si început de septembrie anul stelar 1995.Cu un mic buchet de flori mă înființasem la Ella.Încă nu se mutase mai aproape de monseur Crigov,încă erea o simplă laborantă,si spera să mai avanseze în grad.Dar când termina facultatea erea ditamai inginera.Într-un atelier destul de măricel cu utilaje vechi ce serveau pe post   materiale didactice.Câteva doamne mai  în vârstă si alte mai tinerele se aflau la niste discutii amicale asa la o cafeluță alături de Ella.Desi doar doamna Goicea mă cunostea(n-am să intru în amănunte cum), dânsele păreau asa un pic nervoase,strâmbând din dinti si râzând pe sub mustăți cum se spune.Asta fiindcă vroiau sa fumeze cu Ella si nu stiau cum.Venisem eu.„Bună Ella !Sărutmâinile doamnele mele!”Un mic buchet de flori,pentru tine!”Ce mai faci?Cum va fi în noul an universitar? „Bună măi Vicentiu!” Multumesc de flori!”Nu trebuia!”„Ce să fac,mă pregătesc sufleteste de noul an!” Tu nu?„Ba da!” ” „ Ce să zică,hm!” ”  „Da?”   E,e,e!..... „ Bine măi Vicentoraș!” Poate tu ai treabă si noi reținem!  he,he ,he ,he....spuse cu surâs sarcastic doamna Goicea sefa  de la secretariat. „ Si eu mă grăbesc!Am de rezolvat ceva în zonă!”spun eu asa în sictir,precum mă luaseră ele.Nu aveam decât să-mi cumpăr o carte tehnică si mici cumpărături bunicii. ”La revedere Ella!”Mai vorbim!”Mai trec eu pe aici!”Sărutmâinile scumpe doamne!”  ”Bine mai Vicentoraș! zise Ella cu surâs usor,privindu-mă in ochi.Se ridică si mă sărută pe obraji.  Am lăsat in urmă atelierul prăfuit si învechit si mă indrept spre iesire.În urma mea aud vorbe de drăgălăsenie ale doamnelor asupra Ellei.  „Scumpa, draga noastră scumpă Ella noi mergem în atelierul celălalt,la bârfă ,la fumat în voie„ „Te invităm si  pe tine!”  „ Eu rămân aici la telefon!” zise Ella cu un oarecare surâs.Obrajii parcă i se inrosesc,stiind ce va urma. „ Telefonul sună si dincolo dacă e!Haide cu noi!” he,he,he,he zise doamna Goicea.Plec în sfârsit spre treburile ce le aveam de rezolvat.O rază de soare,pătrunde in holul de la intrare al facultătii.Deschid usa,si o adiere de vânt  mă binecuvântează.Privesc in depărtare cum o fereastră se deschide.Spre orele serii,mă gândesc să trec din nou pe la Ella.Asa ca discutiile despre ce va fi in viitorul nostru an universitar sa fie doar între noi,vorba cântecului ”Si între noi mai e un pas!”al lui  Stefan Iordache Nu am reusit fiindcă de fapt erea pasul fumului de tigară al colegelor Ellei,si probabil de voie, de nevoie si al Ellei.                                                        

                                                      ***

Monseur Crigov,profesor de motoare  electrice moderne ,respectat printre colegi de breaslă candidează pentru functia supremă în universitatea tehnică,ca sef peste toti.Tentaculele lui Crigov ereau peste tot,odată cu extinderea programului de internet,care va lua încetul cu încetul locul clasicului fax.El începuse mentinerea colaborarii cu  vechii parteneri dar si alții noi,într-o formă mai modernă.Scrisorile de colaborare sau faxul încep să devină demodate.Mirea Crigov se mândrea că este patriot,mai cu seamă că pe timpul comunismului,câstigase locul 1 la un concurs numit ”Cântarea României”legat de tema bobine cu reactanță”.Aproape orice personă venea la el, dorea ceva.Fie acceptarea formală a unui proiect de afaceri în domeniul motoarelor electrice,fie o donatie pentru opere de caritate,fie este vreun coleg de breaslă dar din alt domeniu universitar si care doreste avansarea in  grade didactice.După o zi de muncă,pe când îsi dădea osteneala,putea fi foarte plăcut la vorbă,in timpul unei cafele tari si rumenirea unui tutun englezesc.Vorbea 3 limbi străine.Terminase facultatea cu medie mare,în timpul comunismului.Pe Ella o simplă laborantă,în facultate,o luase cu el în  rectorat la noul loc de muncă.Secretară personală, după multe convingeri morale cum numai el stia să o facă. Erea o toamnă frumoasă dar rece, anul stelar 1995.Frunzele arămii se asternuseră pe asfalt.Câtiva colegi asa mai apropriati veniserăm de 8 noiembrie, parcă într-o  zi de miercuri să - i spunem "La multi ani!",bunei noastre colege Ella. Îmbrăcată elegant si pe tocuri înalte,doar urma  să se mute cu munca în rectorat alături de profesorul Crigov,ce va deveni în scurt timp marele șef,si eleganța se impunea.Terminasem primii trei ani de facultate si ne aflam intr-un an de trecere ca sa spunem așa, la ingineri.Cu puține examene,dar cu multe,dar mici petreceri,prin discoteci sau minirestaorante de pe lăngă politehnică. Evident că nu am stat prea mult noi,nu stiu ei ce treburi aveau, dar eu  trebuia se merg si la bunica ce locuia la bloc ,aproape de casa copilăriei mele,pentru mici cumpărături,dar si la o verisoară  la ziua ei.,pentru un simplu gest de ” Vântul adia usor.Ella abia descifra tainele programului windos '95 în vederea tehnoredactării cărții sefului ierarhic,profesorul Crigov.Lume aleasă care au venit să o  felicite pe Ella.În micul atelier unde îsi  serba ziua.Dar si doamne mai în vărstă  sau tinere laborante pentru o companie de vorbe , cafea si o tigare,Ella tinându-se  bățoasă cât putea în privinta asta.În încăpere fumul se lăsase precum norii pe crestele muntilor.Eream în anul de tranzitie.După un timp fiecare si a văzut de drum.Afară începuse să picure înghetat usor.Crengile se  legănau în bătaia usoară a vântului,ce se auzea la ferestrele deschise usor.A doua zi aveam  examen partial la matematică,cred.,subiectele fiind pe 2 numere.După un anume timp petrecut pe la bunica,ea părându-i bine că eu venisem,decisesem să trec iar pe la Ella.Așa ca să-i mai spun încă odată mai personal un sincer ”La multi ani!” venit din inima mea.Doamnele laborante ce venisera mai devreme si supărate că Ella le refuzase într-o anumită priviintă,se aflau din nou acolo în micul atelier unde Ella îsi serba ziua.Profesorul Crigov întelesese că fiind foarte ocupat el cu o expunere în fata studentilor mai amplă despre viitorul motoarelor,o lăsase pe Ella mai moale cu munca.”Gata măi scumpa cafeluța aceia?” asa erea alintul doamnelor,un alint probabil frumos.”Acum se face!” raspunsese Ella cu oarece încruntare în priviri.”he,he,he,he haide ,măi Ello,pune odată cestile alea, vrem să si fumăm,he he he!” ”Da puteti să,fumati ”fu  răspunsul Ellei,prirea ei fiind încruntată,parcă stiind ce ar urma.”Dar noi nu putem fără tine”he he he ziseră in cor doamnele,ala ,hai  treci la fumat,he he he.„ Aveti răbdare! ”fu raspunsul Ellei.Intru din nou în micul atelier,spunîndu-i încă odată urarea de bine si fericire.După o scurtă îmbrătisare îmi luasem rămas bun,îndreptându-mă către o altă miniserbare,cea a verioarei mele.Si nu o chema vreun sfânt,ci pur si simplu se născuse fix in ziua de 8 noiembrie.Doamnele îsi aprinseseră tigările selecte,invitând-o si pe Ella.  În acest sens ,mânile tehnicienelor mângîiau genuchii Ellei ce se asezase într-un colt pe mica băncută ,genunchi ce tresăreau pe tocurile înalte  la fiecare atingere usoară,în semn de îmboldare a Ellei. Nu vedeam decât tresărirea genunchillor Ellei..După un timp petrecut pe la diverse afise cu loc de muncă,desi prea putin mă interesa atunci,decisesem să plec spre verisoara mea,scuzându-mă că nu pot să stau mult,dar mai trec încă odata pe la Ella,asa de sanchi.În sălile alăturate micului atelier,nu ereau activităti studentesti.O lumină chioară si jaluzelele trase. Doamnele si mai ales Ella se mutaseră intr-un alt colt,lângă un cuier de haine.Puteam să o vad pe Ella printr-o fărâmă a usii , acum în toată splendoarea ei,înaltă si datorită tocurilor ce le purta. ” Haide Ella ,scumpica,nu ne mai onorezi?Cât ne sictiresti? Vrei să afle seful tau că îti faci de cap,he ,he ,he? ” ,zise madam Goicea surâzând usor si dând un fum asa mai în fată.”Nu o să afle!” fu răspunsul Ellei,ce avea obrajii înrosiți.”Nu o să afle,ve-ti fi civilizate!”” ”Dacă nu vrei sa afle,he,he,he ,haide fumează! ,fu îndemnul doamnei Maria. ”Aveți ,răbdare!” Stiți bine că că mă îneacă!”.”Nu vreti altădată?” fu răspunsul Ellei,cu un oarece curaj în vorbă si privind spre ele. Doamna Maria îi mângâie umerii si apoi îi duce o mână la spate,asa de imbold. Ella simtind o jenă si o îndoire usoară a genunchilor pe tocurile înalte,si o întoarcere a privirii în altă parte.”Cine te îneacă ,he,he?”Hai scumpa,hai ,he,he,he!”fu îndemnul doamnei Goicea,o femeie mai în vârstă si cu oarece caracter strict.Nimeni nu-si bătea joc de ea.Dar Ella,prin refuzul ei,si poate pe bună dreptate(nimeni nu e obligat să facă ceva fără voință) Am lăsat în urmă doamnele,Ella si fumurile așternute în încăpere precum ceata pe munți vara se lasă.Un dor mă cuprinsese si o emotie puternică.Fiindcă  acasă mă astepta  seara tata la o  tablă.Stiu că nu-i erea bine,dar erea bucuros.Efectuam o facultate,nu aceia dorită de el,ASE,dar zice-se că poate răsare si un loc de muncă dar si o iubire frumoasă.Care să-l încânte.Ne pregăteam de trecerea dintre ani.Politicul se schimbase  puțin ,dar încă erea bine la noi. În tară.Fusese o iarnă  greoaie,mai ales în zona de munte.Dar chiar si la Bucuresti  ninsese parcă putin mai mult deât în alte dăti.Urma o primăvară frumoasă cu noi materii,dar si noi emotii.Pentru mine însă emotia cea mai mare erea cu tata care se înbolnăvise.Trebuia si mă astept la orice,de aceia îmi căutam si un loc de muncă.Erea tare greu  fiindcă internetul erea la inceput de drum!Tot ziarul si anunțurile de mică publicitate ereau la modă!Si casa copilăriei mele din str.Apusului se pregătea de trecerea dintre ani. Sunasem pe Ella înseara de anul nou pentru urările de bine si fericire.Vocea ei parea caldă si neasemuită în vâltoarea vietii ce va veni de anul viitor.Zilele mutării alături de Crigov în rectorat, sunt tot mai aproape.Nu prea îi convine, dar singura bucurie erea faptul că va scăpa de anturajul doamnelor ce vroiau fumat si la ea. Anul stelar 1996,în primăvară.Paștele pica într-o zi de duminică 15 aprilie.Devreme.Ninsese usor in Bucuresti,se asternuse un mic strat de zăpadă.Aveam liber a doua zi de paste.După sărbătoarea ciocnirii ouălelor în familie si cu tata din ce in ce mai bine ca si sănătate  decisesem ca a doua zi să trec pe la Ella,în speranța schimbării câtorva vorbe despre noi,despre examene despre inginerat.Stiam că lucrează si va fi la muncă.Cu un buchetel de zambile prin asfaltul fleșcăit mă indrept spre biroul ei.Încă  nu se mutase alături de monseur Crigov în rectorat.„Bună Ella,ce mai faci tu?” spun eu  surâzănd usor,”Uite un mic buchet de zambile!

 „Multumesc ,măi Vicentiule!” „Ce să fac cu munca,cum mă stii!”Am un pic de pauză!”

„Monseur Crigov ce mai face?”  „Are si el un picuț de pauză”Doresti o cafeluță?”

„Aha ”! spun, cu surâs privind-o în ochi.Hm,dacă doresti!Nu mă supăr”

„ A uite ,cartea promisă!”Erea o carte  educatie civică,in viziunea filozofului Blaga Lucian.,pe care Ella ma rugat să io aduc.

„Multumesc!” O vei avea înapoi cînd termin.

Crigov se dusese să-si cumpere ceva de mâncare,că doar erea prânzul.Si ziua erea lungă. În timp ce sorb din cafea ,port discutii cu Ella despre cum va fi continua anul de tranzitie spre ingineri.„Si zi asa dragă Ella te vei muta alături de Crigov in rectorat?Altă functie,alte responsabilităti!   „ E,e ,e cred că da!   Asta-i viața!” zise ea cu surâs usor,in timp ce mă priveste în ochi.Soarbe din cafelută.O felie de tort,se afla pe masă.Erea destinată profesorului Crigov.Dar nu stia cum să facă.Avea oarece teamă.Erea adoua zi de paște si muncise destul.Ar fi vrut să meargă acasă.   „ Larevedere ,dragă Ella!” Vorbim mâine la scoală!” spun eu sorbind-o din ochi

„La revedere măi Vicentiule!” zise Ella cu surâs.   Deodată apare si monseur Crigov,pe când eu ieseam din micul atelier unde Ella avea o pauză.

„ A uite pe cine văd eu aici!”„Un țâcă!!” „ Te văd eu la  toamnă la materia mea!”  „La revedere domnule Crigov!” „La  revedere Ella!”„Scumpă doamnă Popeci!....”,zisei eu înclinând  capul  si scoțând sapca in fața lor.

„E na ,ce să-ti spun!” Uite-l pe Caragiale,fără nimic în creier!” zise ironic monseur Crigov.

Agale mă îndrept spre iesirea din facultate,către metrou.În urma mea se aud discuții ale lui Crigov cu Ella.

„Scumpă Ella,nu faci tu cele mai bune cafele,mai stăm si noi de vorbă altfel decât profesional?”zise cu surâs usor monseur Crigov

„ Ba da,domnul profesor !” raspunse Ella zâmbind usor.Felul în care ea îi rostea numele erea o bucurie pentru el.   „Dacă promiti,că sorbi si cu noi o cafeluță si accepti o mângâiere a vorbelor noastre ,atunci eu te duc cu masina până acasă!”Acest lucru împreună cu modul zicese elegant cu care vorbea cu ea ,spera să-i înmoaie privirea si caracterul ei bățos de până atunci.  ”Si cafeluta merge cu un fumat”!,zise profesoara Popeci surâzând usor.N-așa Ella? He ,he he! ”Vedem!” răspunse monseur Crigov,cu surâs usor si ironic Înainte de a ajunge acasă,trec pe la bunici,sa le mai fac mici cumpărături.Vremea cea frumosă se lasă asteptată încă.Acasă mă asteaptă tata la o tablă si mama să-i povestesc.  Trupul Ellei erea extrem de feminin si mesul ei pe tocuri extrem de săgalnic.Parfumul ei erea la fel de îmbietor precum  mirosul florilor de tei.

                                                                 ****

Peste o săptămână spre sfârsitul ei,o zi de vineri parcă,aveam pe la orele 17  ale amiezei de aprilie un mic examen de chimie.Mă înfiintez  pe repede înainte la Ella pentru a-i spune de examen.Dacă vine sau nu.O caut în micul atelier,dar nu este acolo.Biroul unde scria deja începuturile cărtii lui Crigov erea gol .Nimeni înauntru.Bine,Profesorul Crigov înteleg erea la ore.Dar ea?Evident mai întreb într-o mică încăpere ce reprezenta materialele de curătenie si alte alea.Mi se răspunde:„păi până mai adineauri  a fost aici!”O fi la ea la birou,la toaletă ca orice om!”„Ce să zic puiule!” .În încăperea respectivă erea un fum gros de-l tăiai cu cuțitu.  

  Plec cu un gând anume,dar si cu oarece grabă,să ajung la examen.Deodată mă întâlnesc cu Ella.”Bună ,ce mai faci?” „Uite .bine!”Cu muncă cum ,mă stii!”

„Adică cartea monseurului Crigov,se întelege ceva din ea?”

„Îhî!”E,e,e!”    „Uite de ce te-am abordat!” Vii la examenul de chimie de la ora 17?”întreb eu ,zâmbindu-i si privind ochii ei.

Înainte să-mi raspundă,Ella desface un pachet de lame orbit,întrebîndu-mă si pe mine.Nu stiu de ce,probabil se întâmplase ceva ,în acea mică încăpere. „Nu cred,mai am multe de făcut pentru Crigov!”Cred că mă duc la grupa cealaltă,săptămâna viitoare!”Mâinile mele mîngâie usor umerii Ellei.

„As fi vrut să vii si tu,după aceia mai schimbam vorbe.Te mai eliberai si tu de stresul locului de muncă.”   ”Lasă!”Mulțumesc oricum.”

Eu mă îndrept spre iesire,nu înainte de a mă duce pe la privată.Observ,o doamnă din anturajul de femei în vârstă ce încă fumau în mica încăpere, care o abordează pe Ella cu apelativul„scumpica,nu ne onorezi cu un fumat?”

„Am multă treabă pentru Crigov.!”  Zise Ella cu un surâs usor.”El e la ore si tu.... nu vrei bârfă cu noi!”.Ne supărăm pe tine!”zise doamna Goicea,cu încruntare si ducând  degetul arătător spre obrajul drept al dânsei.

O altă doamnă iese în întîmpinare invitând-o pe Ella înauntru.Reusisem în sfârsit să ajung la sala de examen  de chimie din vechea politehnică de la gara de nord.După examen,si mai ales după modul în care a decurs,decid să trec pe Ella pentru a-i spune câteceva despre examen.O lumină aproape stinsă trona în biroul Ellei cel gol.Usa atelierului mecanic,unde ea mai avea pauze erea pe jumătate deschisă.Din încăpere,răsărea  mirosul ceva mai plăcut al tutunului mai select..„Ella,lasă-l naibii pe Crigov,cine stie în ce tandrețuri o fi el acum si tu duci dorul că o fi, o păți.”Hai la cafeluță si fumuri si la bârfă!.”

„Multumesc,dar e prea târziu!”,răspunse cu eleganță Ella. „Lasă că nu-i deloc târziu.!”zise doamna Emili. Plec,evident cu oarecare tristete că nu putusem pe moment să-i spun Ellei cum fusese cu examenul de chimie.

Întîmplarea face că în asteptarea metroului să mă întâlnesc cu Ella.Obraji roșii,probabil de recele serii de primăvară .Nu avea chef de vorbă de absolut nimic.Doar ”ce mai faci,cum a fost ”si atât.Acasă mă astepta mama cu niste cartofi prajiti,iar tata cu tablele,desi mie îmi  placea și-mi place  mai mult șahul.

                                                         ***

Ella se mută în sfârsit în rectorat alături de Crigov.Căpătase prin lingusire functia cea mai înaltă:sef peste toată universitatea..Într-o zi de duminică de început de iulie,pe când eu câtiva colegi arănjasem să mergem la un film invitând-o si pe Ella,ea a raspuns că are treabă la muncă.Erea vorba de cartea lui ce trebuia dusă la editură.Nu a fost vreo problemă pentru noi.Asta este.După film m-am dus pe la bunici pentru mici cumpărături.Apoi decid să trec pe la Ella să văd ce mai face.Poate totusi....mai schimb vorbe cu ea despre inginerat si poate chiar o conducere până acasă,de ce nu.Dar....din birou se auzeau vorbe plăcute ale lui Crigov si anturajului său,sub mirosul celei mai bune cafele,urmând probabil si mirosul fin de tutun special.„Ella dragă,te-am chemat aici pentru niste discutii amicale cu privire la functia mea.Si evident a ta.Trebuie să intelegi care îti este meneirea.Când eu gresesc,asta este mă ceartă ministeru si poate nu mai am functia....” „ Dar în cazul tău,he,he,he te vom certa noi,he,he,he!” Întelegi...!” zise monseur Crigov cu surâs,în linistea deplină din rectorat,sesiunea de vară se încheiase de putin timp.  ”Întelegi?” Am schitat câteva reguli mai împortate ca si responsabilităti.Ca la fisa postului unui nou angajat.Un contract pe care îl vei citi cu atentie,sper.”Sper că ne vom întelege de minune.” Trebuie să citesti cu atentie si anexa,unde scrie ce se întâmplă când tu gresesti! ” Nu cred că  e nevoie!”Sigur ne vom întelege” zise Ella cu mult surâs. ”Bine!Fie cum spui!..”  Erea evident că nu puteam să mă bag în discutie!.Ella dorea să plece către căsă.El îi ia poseta i-o pune  pe umăr si o conduce către iesire. „Multumesc ,domnul Crigov, dar nu-i nevoie!”  „E, e,îmi face plăcere!”„Te conduc  până acasă!”

Dar nu vrei să mai rămâi un pic?” „Nu stiu ce să zic!”  „Nimic!” zise monseur Crigov  cu surâs usor.Mâinile sale mângâie usor umerii ei.„După o cafelută sorbită ,poate si un fum,si după vorbele noastre despre ce înseamnă când tu greșești,eu promit solem că te duc acasă cu masina.”„Și-ți mai promit,contracte,teme de cercetare,vedem noi!” Ochii lui inundau privirea ei cam timidă care nu stia să răspundă provăcării sorbirii unei cafeluțe dragi..Acasă mă asteptau părintii pentru o plimbare în oraș la o bere.Si discutii amicale despre inginerie,dar si femei,dacă mai erea cazul.Oricum comportamentul bărbatilor,s-a schimbat mult față de perioada când tata a cunoscut-o pe mama.  

Ne apropriam cu pași repezi  de toamna cea frumoasă si primul an universitar de inginerat.Si o noua primăvară.Ella se instalase confortabil în biroul său din rectorat.Seful ei decide că e prea mare spatiul si trebuie compartimentat în două.O parte să fie a lui unde discută chestiuni profesionale,la cea mai bună cafea.Să fi făcut Ella veo greșeală venind în rectorat alături de el?Nu cred!Scăpase de anturajul de doamne în vârstă care vroiau fumat cu Ella. 

 *****                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          

Prin august spre septembrie monseur Crigov discută în biroul său alături de alți profesori despre programul didactic prin care  studenții care termină un ciclu universitar să poată lucra încă în uzinele si fabricile românesti si să ofere noi oportunităti de afaceri un program în colaborare cu ”Consiliu national al întreprinderilor private”.Erea un program despre relansarea industriei românesti.Ella participă la un mic bufet suedez,unde se discută despre adunarea de fonduri caritabile,dar si cum universitatea să poată să se autofinanteze.Erea totul atât de inocent.Peste câteva zile Crigov duce CD-ul la editură.O convinge si pe Ella să-l însoțească.Ella îsi plimbă privirea prin mica încăpere.”O doamne,ce bine erea!”Privirea lui caldă si fermă  se plimba peste a ei,sorbind-o cu blândete.Parfumul lui erea amestecat cu mirosul fin de tutun englezesc.                   

                      Capitolul 2  Sentimente aparte

Anul stelar 1997 începusem să avem si noi cursuri cu dânsul.Se îmbrăca elegant totdeauna.Dar puțini ereau aceaia care puteau să priceapă cursul lui.Multe formule matematice.Ziua de 8 martie pica în ziua de sâmbătă.Asa că decidem câtiva colegi apropriati să-i cumpărăm Ellei o mică atentie.Si să trecem pe la ea.Trebuia să trec si pe la bunica.doar îi promisesem mici cumpărături. Ella erea tare bucuroasă de vederea noastră.Nu stăturăm prea mult din motive de monseur Crigov.Nu mai tin minte,dar parcă aveam cursuri spre amiază de”materiale electrotehnice ”cu  profesorul Ghernotin,ce îi tinea locul uni alt profesor stimat,dar care ere răcit.Eu lipsisem,fiindcă eream la bunica..Nici nu am stiut când timpul a trecut.Si iată-mă din nou spre biroul Ellei.Vroiam să  îi spun asa mai personal urarea de bine si fericire.În partea de început a biroului.într-un colț se afla Ella cu pachetul de cafea specială cu alintaromă,pentru câteva cesti.Urma niste discutii mai altfel decât cele  profesionale,evident probabil alături si de pachetul de tutun fin englezesc.,si alături de doamna Popeci,domnul Ghernotin,si doamna secretara din facultate Goicea.Monseur Crigov îi făcuse pe lângă un buchet de flori si un cadou mai special învelit în poleială galbenă cu fundiță rosie.Erea un pachet de Rothmans.„Vezi,secretaro,zic eu ceva când toate sunt bune si frumoase!”Uite comportamentul tau de azi a fost frumos!” Chiar peste...!”Asa că putem să dăm drumul la niste discutii altfel decât cele profesionale  ,n-asa secretaro?,he,he,he!”Crigov își ridică mâinile peste umerii lui pocnind din degete.”Multumesc secretaro de felul cum comporti!””Secretară model fac din tine!”Nu reusisem să-i spun urarea de bine si  fericire.Si bine înteles ne servesti din pachetul acela,he,he,he.Crigov își ridică mâinile peste umerii lui pocnind din degete.”Multumesc secretaro de felul cum comporti!””Secretară model fac din tine!”Nu reusisem să-i spun urarea de bine si fericire.Erea lesne de înteles de ce.Ce mă bag eu în niste chestii ce nu mă privesc   .Mă îndrept către verisoara mea pentru un buchet de flori,de ziua femeii,chiar dacă ziua picase în weekend.Apoi mă îndrept catre metroul ce mă duce acasă.S-a întâmplat să o vad si pe ea în metrou.Părea putin abătută.Probabil cafeluta si invitatia  la fumat  din orele târzii. ice nu mă privesc bie

                                                  *****

 

Ceea ce  observasem în perete într-un colt erea acea riglă pe care se aflau formule din motoare.Lustruită frumos.lăcuită si pusă pe perete.

„Secretaro linia asta e de la un”oț” care cică stie motoare mai multe ca mine!.O avem aici design!Pentru generatiile viitoare,he ,he ,he.Asta e bună de folosit doar în situatii de criză.Când ceva e în neregulă!He,he,he,he,n-așa secretaro?

Plecasem cu un aer trist ,nestiind ce să gândesc despre comportamentul lui.

În sesiunea din vară,luasem nota 5,iar răspunsul lui a fost „fiindcă te cunosc” , ”te ții de goange,vorba lui Amza Pellea”, ce crezi că nu am observat eu ochi dulci la secretara,he,he,he... Vara lui ”97 fusese tristă  pentru mine.Desi trecusem sesiunea de vară,tata se dusese să facă contabilitatea la stele.Fiecare fusese pe unde putuse în vacanță.Povestea mea de angajare la uzina Electromagnetica căzuse deocamdată.Intram în penultimul an universitar.Cine stie care va fi norocul meu in viată și-n dragoste!.Materii care mai de care mai interesante!Materia numită aparate electrice părea interesantă,dar si materia despre a vinde un produs fabricat  părea interesantă.Numai e vorba de doi oameni care gândesc pentru o multitudine de oameni. Activitatea stiintifică a profesorului Crigov era conectată la activitatile cu studentii si la activitatea de cercetare si proectare a motoarelor sincrone si asincrone.Seara după o astfel de zi,linistea sufletească e dată de cea mai bună cafea tare  făcută de secretara model cum îi plăcea lui să-i spună Ellei si  de tutunul fin englezesc.  ” Dragă Ella,nu e nevoie niciodată să dovedesti,nimic!”Totdeauna ai fost si esti o persoană minunată,chiar dacă pe alocuri se mai întâmplă si zbârcă.Toti sântem făcuti a gresi!” zise monsieur Crigov cu un oarecare surâs.  Ella scutură aprobator din cap,în timp ce Crigov,mîngâie umerii ei în semn de recunostiintă.  ”Stii  fabrica aceia de motoare IME?Voi încerca să realizez in colaborare cu IME BUCURESTI,Electroputere Craiova  încercări speciale si de omologare ale motoarelor asincrone”.Poate vei avea si tu un rol în această privință!””Stii cât țin la tine!”„Stiu,domnule profesor!”    zise Ella cu un oarecare surâs.

 

                                   Capitolul  3    Clipe care vor veni

 

Ne asteaptă o nouă primăvară frumoasă dar si materii noi.Anul stelar 1998 e un an de prefaceri morale si sociale.România e din nou la un campionat mondial de fotbal,iar prin miezul toamnei are loc în universitatea tehnică un mare simpozion: 180 ani de la prima scoală politehnică.Decisesem să trecem pe Ella cu o mica atentie,noi cei mai apropriati colegi  de ea.Aveam prin orele prânzului curs de ”aparate electrice” parcă cu domnul Popeci.Spre orele diminetii de început de martie,iată-ne în biroul Ellei.  „Ce mai faceti dragi colegi?”   „Uite pe la tine”Ce mai faci?” zise Mona cu un surâs usor,în timp ce o îmbrățizează.

În timp ce purtăm discuții despre diverse lucruri dar si inginerie,iată apare si monseur Crigov.

„La taclale stati,dar de muncă ioc!” Domnisorică,secretaro,ti-ai terminat treburile pe ziua de azi? „Încă nu,domnule profesor,mai este zi!” zise Ella cu un oarecare surâs.Noi ceilalti deja ne retrăsesem.Monseur Crigov,o abordează pe Ella,în timp ce a se așează la masa de lucru.

„Când o s-mi ceri tu ceva anume,si eu o să zic ”O să rezolv..”  „Vreau doar să întelegeti că am si niste probleme de sănătate,mă sâcâie o măsea,o mică durere de stomac.Văd eu cum dreg busuiocul!”încearcă ea să raspundă domnului Crigov.  ”Bine , secretaro,ai grijă de tine,să nu mă superi la sfârsitul zilei,stii cât țin la tine!”Altminteri,o iei  pe coajă!....Privirea lui si a ei se întâlniră ,iar vorba lui erea fierbinte precum marea,pe timpul verii sub soarele arzător.Decid să trec pe la bunici,pentru o scurtă vizită.Un simplu ”ce mai faci?” ”ce ai nevoie” e mare lucru.Atunci când trec pe la bunica e musai să trec si pe la casa copilăriei din str.Apusului.Dar si pe la biserică,mai ales „domnita Balasa”,si asta deoarece mergeam des in anii copilăriei cu străbunica.Spre orele serii trec din nou pe la Ella,în speranța că poate voi schimba vorbe doar eu cu ea.O lumina chioară,dar economică străjuia în biroul ei.Zgomotul tastelor calculatorului se auzeau în linistea serii.Dar si vocea lui Crigov,destul de neplăcută,fiindcă probabil nu-i plăcea cum tehoredactează volumul nu stiu care al cărtii lui.  

                                                                   

                                                             

                                      ***

Mica canadiană a Ellei  atârnă  pe lângă cuier.Emotia o cuprinsese,fiindcă trebuia să facă cea mai bună cafea.Seful ei avea discutii importante profesionale,cu doamna Ogui,cea care îi mai mai dădea sfaturi.  „Ai grijă cum te comporti!” „Mi se pare mie dar azi,esti cam sensibilă?Încruntarea  vicleană a șefului se oprește când el văzu expresia feței Ellei.   ”Nu,șefu sunt un pic abătută!”Curentul cred că m-atras!„

„Domnul profesor,știți bine că nu v-am dezamăgit vreodată!”Spun cât se poate de serios”,spuse Ella cu mult surâs în privirea către el,un pic sarcastică.

„As aprecia dacă te-ai comporta un pic mai altfel!.” zise monseur Crigov,mângâindu-i umerii mai cu putere bărbătească.”Vezi că peste câteva săptămâni am niste discutii profesionale importante!” „Ai grijă cum comporti!”

„Ce discuții?” zise Ella încruntată un pic.„Nu ziceai tu cândva că studentii reproșează că sunt multe formule matematice în teoria motoarelor?” ”Ba da!”Sunt!” spuse Ella cu mult surâs”Atunci le vom simplifica!” zise monseur Crigov,mângâindu-i usor umerii.O priveste în ochi.

                                                         ****

Sfârsit de aprilie,început de mai anul stelar 1998.Abia la începuturile sale ca matematician în cadru universitătii tehnice,domisoara Alina împreună cu un profesor de matematică stimat,fuseseră invitati la Crigov în birou.Pentru o colaborare.Se mai aflau din considerente profesionale si Ghernotin un apropriat al lui Crigov,dar si doamna Popeci,bună cunoscătoare a motoarelor,desi dânsa preda altă materie.Sefa serviciului protocol,o ajută pe Ella la cele mai bune cafele.Eu trecusem pe la ea să-i arăt o mică carte de calculătoare numerice,cumpărată de la o bibliotecă tehnică.Mirosul cafelei fine braziliene se simtea de la distanță.Nu puteam să intru.Erea lesne de ce. ”Să servesc eu cafeluța în locul tău?” zise cu surâs sarcastic sefa de la protocol din rectorat.

”Mă descurc!” zise Ella privind în jur cum invitatii încep să intre pe rînd.Îmbrăcati elegant,toți salută pe cei prezenti si mai ales înclină capul în fața monseurului Crigov.Doar el erea unu!Ella deja simțea o emotie.Când avea să învețe?Să fie mai smecheră,mai vicleană,la fel ca alte colege.  ”Haide ,secretaro odată cu cafelele ale!”Ce esti mosmongeală!” ”Acum vin!”strigă Ella.Monseur Crigov se ridică de pe scaun să caute un anume dosar,pe raftul din colt,în timp ce Ella intră cu tava în încăpere.O asează elegant pe masă,când el Crigov,se așează brusc pe scaunul său.Tava se mișcă,și câtiva stropi dintr-o cească cad pe fusta Alinei si pe tocurile ei.

”A,firar să fie secretaro!”Adu repede ceva de sters!”

”Acum vin,sefu!”Mă scuzati domnisoară Alina,incearcă Ella să dreagă busuiocul.

„Si eu cum mă duc la studenții mei? întreabă cu tristetea în priviri Alina.  „Îmi pare rău domnule Crigov!” ”Și eu care vroiam să te laud asa mi s-a spus,”secretară model!”” zise Alina,in timp ce întreabă dacă se poate fuma.

„Nu s-ar fi întâmplat dacă secretara erea atentă!” zise cu surâs sarcastic Crigov

Nimeni nu erea de vină decât ea însusi,că doar n-o fi monseur Crigov,grăsanu.Erea pre timidă să poată face ceva.S-a dus în cea mai deplină liniste la calculator pentru a continua munca.O lacrimă  i se prelinge pe obraji.Fusese anunțată de monseur Crigov că vor sta de vorbă în orele serii.El îi promisese că a doua zi va avea liber,dacă va întelege situatia.Erea  prea umilitoare situatia pentru ea.Așa că odată ajunsă acasă,nu spuse nimic a lor săi,si după o baie fierbinte,învăluită in miros de lavandă fină se băgă în asternuturile curate si adormi înt-un somn adânc si visător spre orele diminetii.A doua zi fiind liberă,când s-a trezit,soarele erea demult pe cer.Se tot gândidise la ziua din urmă.Stia că în următoarea zi ducându-se la muncă,el o va întreba cum s-a odihnit.                 

                                                                      

                                                                ****

    Îmbucă repede un mic dejun si plecă spre muncă.Până la gura de metrou trecu visătoare printre macaralele  ale noului cartier Ozana ce se naste aproape de vechiul. În bătaia vântului usor de primăvară,tocurile inalte se unduiau frumos pe asfaltul un pic umed de roua diminetii.Când ajunse la muncă,monseur Crigov,stătea  la mica masă rotundă,sorbind din cafeaua de la dozator,si răsfoind editia de joi  a ziarului „Evenimentul Zilei!”Când auzi pasii de departe a Ellei,el lăsă cititul ziarului,si cu cuvinte dulci o abordă cu apelativul ”domnisoară,nu faceti cea mai bună cafelută?””Eu nu stiu!”

”Bunădimineata domnule Crigov!”Imediat!,raspunse Ella cu un surâs usor.Se aștepta să  o ia la întrebări dojenitoare despre ziua de ieri,dar el  o intrebase despre felul cum s-a odihnit în ziua precedentă.Desi erea în gândurile ei furioasă pe el,nu putea alunga mângâierile fine ale privirii lui asupra privirii ei.     

                                                                ****

      Sfârsit de mai,început de iunie .Ne pregăteam de sesiunea de vară.Un examen aparte erea cel de ”aparate electrice”! S-a întâmplat  să-mi pice biletelu cu numărul 13.Însă pe tablă,Ella rezolva chiar unul dintre subiectele de pe bilețelul meu.Ăsta da noroc!.Vara lui ”98 fusese calduroasă iar apa marii cu valurile ei binecuvântate erea foarte rece.Împreună cu familia decisesem să mergem câteva zile într-un sfârsit de săptămână  (sfârsit de august si început de septembrie la casa parintească din Odobesti a mătusii mele Lena Puzu).Plecasem într-o zi de joi,să ne bucurăm de razele fierbinti ale soarelui din sfârsitul verii.Drumul pe care mergea masina noastră erea soseaua veche  Bucuresti-Pitesti.La cea nouă se lucra.Aici în comuna Odobesti,parcă timpul stă in loc.Oamenii se comportă la fel ca in timpurile străvechi.Fiecare au câteceva in comun.Primaru este unul destoinic.Drumul pe care mergem spre Odobesti e plin de case frumos renovate.

PARTEA A DOUA

 

                   O

                                 ALTĂ                           

 

                         PRIMĂVARĂ

                          Capitolul  4    Sentimente încercate

Ne apropriam de sfârsitul unui ciclu universitar,si încercam fiecare găsirea unui loc de muncă.Nu aveam internet frecventam” internet-cafeurile”.   Si ne gândeam  noi cei câțiva colegi mai apropriati să-i  dăruim  o mică atentie Ellei,asa ca de final de ciclu universitar,cadou de 8 martie.În momentele de liniste sufletească Ellei îi placea să se ducă pe la curte la bunici,să admire trandafirii,cei frumosi,mai ales cei roz. O zi de luni a începutului de martie,anul stelar 1999.Mă pregătisem sufleteste pentru momentul acesta.  „Bună Ella,ce mai faci tu?”Care mai e viața ta?””Uite o mică atenție,asa ca de final!Cine stie peste cât timp ne vom mai revedea!” „A,mulțumesc,dragilor!”Sunteți niste drăguti!”

Nu trebuia,dar,hai,fie!”Fiindcă Crigov,e la nu stiu ce seminar de motoare,nu doriti,o cafelută?”  „Bine,cum spui!”Dar,repede să nu vină monseur Crigov.”După ce am sorbit repede cafeluța,m-am scuzat că trebuie să merg si la bunici pentru mici cumpărături.Lor le părea bine când treceam.Trecusem si pe la mama pe la fabrică.Doream să-i spun că voi mai trece si pe la Ella.Să îi dăruiesc o mică floare așa doar de la mine,si niște vorbe dulci așa mai eminesciene.În încăperea ce fusese cîndva împărtită în două compartimente erea o lumină minusculă,dar se auzeau în linistea serii de început de primăvară,zgomotul tastelor si a răsfoirii vreunui dosar împortant.Din depărtare observ, cei trei colegi de ai Ellei de prin biorourile apropriate,unul stiam că efectuează si el facultatea.Dar e mai mic ca an decât noi. (IT-sti de profesie si mâna dreaptă a lui Crigov în această privință) care se îndreptă cu pași repezi spre biroul ei,pentru felicitările de rigoare.Eu mă ferisem să mă înființez precum vroiam,deoarece,privirea lor mă speria uneori,si erea cazul să scap de apelativul ”gâgă.”„O,o,o,să trăiască secretara!”Ce este cu tine la ore așa târzii?Uite, un buchet de la noi!”Nu credeam să te mai prindem!”  „M-ați prins!”E, treburi de pus la punct la volumul lui Crigov!”   ”Multumesc tare mult!”      ”Si cum facem să sorbim si noi o cafeluță,si evident să tragem un fum cu tine?”    ”Imediat!”  ”Fumurile afară la locul cunoscut!” Nu-i deajuns alții ce se perindă pe aici  si mă îneacă?” zise Ella cu un usor surâs  ”Nu se poate!” ”Nu crezi că  esti cam sensibilă?.Privirea șireată, a unuia dintre colegi,fusese estompată la vederea un pic a unei roșețe a obrajilor Ellei.  ”Nu sunt sensibilă,poate un pic obosită!”Îți spune-mi noi cât se poate de serios!” ”Să nu fii figurantă!”.Unul dintre ei,asa mai muschiulos ,reuseste un strâns în brațe, o mângăiere a mâinilor la spate,si în încăperea cealaltă, Ella fiind introdusă,se aud vorbele de convingere la fumat. ”Ne-am săturat de figurile tele de buftea!”Așa că....”Nu uita că Crigov,ne lasă să alintăm,o secretară asa frumoasă !”  ”Nu sunt singura care îi este silă de voi,întelegeți!....zise Ella privindu-i în ochi cu dispreț ”Acuzatie!”  ”As aprecia dacă vă păstrați gesturile afectuase pentru altă dată!”zise Ella cu surâs sarcastic.Ella realiză că gestul ei fusese lipsit de orice tact,asa că.... ”Ai aprecia?Hm!  ” zise unul dintre colegi,asa mai musculos,si surâs la fel de sarcastic”Nu tine  ,vrăjeala!” Fumurile lor veneau spre ea.”Nu,vreau!”  Mă îneacă!   încercă Ella să spună cu puterea ce încă o mai avea,in fața unora ce vor ceva.”Dacă nu tragi un fum,află Crigov,că-ti faci de cap la locul de muncă!”Mereu erea folosi bossul cel mare pe post de sperietoare.Oricum pe mine mă interesa mai putin acest lucru.                                

                                                     ***

O,Doamne ce a trecut timpul!Seara aceia  de primăvară tîrzie în care Ella  mă ajutase cu arănjarea în pagină a proiectului de final de ciclu universitar pe care o credeam vesnică!Sărutul eminescian,privirea caldă a ei care se plimba peste toată încăperea,dar si a mea.Si mai ales mâinile ei finuțe ce alunecau frumos pe tastele tastaturii imense. Sfârsit de aprilie,început de mai.O zi obisnuită de curs economic cu profesorul Gică Militrau,care ne învăta ce înseamnă lucru cu oamenii,cum reducem emisiile de carbon,si cum căutam noi piețe de desfacere ale produselor inventate de cineva anume.Numai că dânsul avea o simpatie pentru sexul frumos,vorba proverbului”Ce-i frumos place si lui D-zeu!O cină romantică si rafinată,lumânări parfumate si gata nota mare.După aproape cele 2 ore de curs fără pauză,ne propunem cei câtiva colegi asa mai apropriați să mergem la o terasă din cadrul căminelor studențesti,evident fără Ella,deoarece profesorul mereu amorezat,o abordează cu rugămintea de a îl ajuta cu două grafice mari pentru un simpozion,in fața studentilor tineri,dar si editare corectă în pagină a unui manuscris de al dânsului.ne ”Mulțumesc tare mult,dragă Ella!”Voi fi recunoscător!”Te-a rugat monseur Crigov!”„Cu multă plăcere!” zise Ella,un pic înrosită la obraji.O fină mângâiere a umerilor si a mâinilor ei,în semn de prețuire.Parcă se simte lipsită de orice putere când parfumul lui inunda atmosfera din jur. ” La câte termină domnisoara secretară programul?,vorba lui Caragiale”  ” Depinde.Cam pe la șase seara.”zise Ella surâzând usor . ”OK!” Voi veni atunci negresit să ridic materialele frumoase.Eu nu prea am cerut favoruri la tine domnișoară!”Asteaptă-te să fii recompensată pe măsură!”Vedem Cum!”   

 Mă înfiintez pe la bunica,pentru mici cumpărături,urmând spre seară să trec pe la Ella,asa poate cine stie,voi avea norocul unei conduceri spre casa ei din cartierul Ozana.O lumină palidă stăruia în biroul ei.Se auzeau doar vorbele frumoase ale sefului cel mare Crigov,tare multumit de comportamentul Ellei în ziua respectivă,mai ales multumirea sufletească a lui Militrau Gică,îndrăgostitul pe vecie de sexul frumos.E mai frumos fără obligatii.Profesorul Ghernotin îsi făcuse si el aparitia.”Bănuiesc că se poate fuma? ”,întreabă profesorul Militrau,privind-o pe Ella.”Cum să nu,zise monseur Crigov, doar dacă fumează si Ella.Asa că mă îndreptai spre casa mea din Berceni,unde mă astepta mama cu zâmbet si cartofi prăjiți.Locul din dormitor unde  stătea poza tatei si tablele se pusese praful.Ne apropriam de sfârsitul unui ciclu universitar.Unii dintre noi,aveau servici,altii încep căutarea.Evident tot prin ziare încă.Paginile de înternet cu anunturi de acest fel ereau la începuturi.Mersesem în vizită pe unchiul Puzu si tușa Lena,pentru niste discuții amicale,despre ce o sa fiu eu în viață.Ce doresc de fapt,ce loc de muncă mi s-ar potrivi.

”Și zi așa ,terminaș facultatea,mă Vitențoras?Unde doresti tu să lucrezi?mă întreabă unchiul Puzu.

” Păi,stiu si eu!”Am depus niste CV-uri,chiar si la uzina Electomagnetica.Astept răspuns..!”

„Lasă-ne CV-ul,poate găsim noi ceva pentru tine!” zise cu surâs usor tușa Lena

„Cum ziceți!”Eu...!

Plecasem acasă împreună cu mama,în speranța că ava apare ceva.Mă pregăteam intens pentru examenul din toamnă la vechea politehnică,la cursurile unui masterat economic.Stiam că va urma o primăvară frumoasă dacă voi întra.Locul de muncă promis de unchiul Puzu,nu se materializase,nici cel de la uzina Electromagnetica,asa că...

Și totusi D-zeu a făcut minuni ca înainte de primăvara anului stelar 2000,să se elibereze un loc de muncă la mama în fabrică.Nu erea cine stie,dar erea ceva.Începusem să câstig niste bănuți.Desi chiar si monseur Crigov vroia să încerce ceva a mă angaja,până la urmă alesesem locul de muncă unde prin anii”90  erea celebră fraza”Nu vrem kent valută îl vrem pe Petre să ne ....!”Decisesem ca în ziua de miercuri 8 martie să-i duc o mică atenție Ellei asa în faptul că fusesem colegi si....încă mai credeam că voi întra si eu la  acel master,în toamna acelui an Mă învoisem la locul de muncă,la doamna Katinka pentru cel mult o oră.

”Bine,Vicentiule!”Prietena ta,he,he,he

”Nu stiu.Vom vedea!Nu depinde numai de mine!”Scumpă doamnă vorbim când mă întorc!”

„Bine Vicentiule!”Să auzim de fericire!”Ies din birou,si mă îndrept spre florăria din colț unde mă astepta mama.Cu un  buchet de trandafiri si vorbe frumoase iată-mă în biroul Ellei din rectorat.Degetele ei luau contact cu  filtru de cafea.Erea atât de cald în biroul Ellei,iar monseur Crigov stătea cuminte într-un fotoliu răsfoind un ziar.Erea într-un moment de respiro si doamna Popeci si  domnul Ghernotin.

”Bună Ella,uite un mic buchet de trandafiri!”Sărutmâna scumpă doamnă!Respectele mele domnule Crigov.”  ”E,na ce să-ti spun!”  ”Pe unde  ai găsit loc de muncă?Dacă nu e cu supărare?    ” Vizavii de dumneavoastră!Celebra APACA.”

”Noi nu am reusit pentru tine ceva desi îti promisesem.Au intervenit motive anume....

„Si atunci,ce cauti țâcă aici pe la noi?Când tu lucrezi,între atâtea fomei!Nu vrem kent valută,îl vrem pe Petre să ne...,he he he he he”asa îi placea lui sa spuna.

”Bună ,mai Vicentiule!” Multumesc tare mult!                     

`Doresti ,o cafelută?`                 

„ Bine precum spui!”Nu prea multa fiindca nu prea am timp!Am ceva treaba la munca.”

In timp ce cafeaua mi se turna in ceașcă ,monseur Crigov,începe cu vorbele de ironie(„ce caut eu aici când am fomei in APACA)

„Si zi așa puiule,găsiși loc de munca?”Iti place?

„Da,cum sa nu!Piese de schimb pentru masinile de cusut!”

„Păi cred si eu!”Cum sa nu-i placa între atatea fomei! zise monseur Crigov cu multa ironie.

„Și tu Ella ce mai zici?” Intreb eu in timp ce sorb ultima picatură din mica cafeluță.

„Hm,cu munca cum ma stii!”Iti este bine acolo unde muncești?”

„Cel mai intrebi?”   „La revedere  monseur Crigov,domnule Ghernotim!Doamna Popeci,zisei eu în timp ce înclin capul catre cei prezenți

„La revedere,Ella!  „La evedere ,măi țâca!Vezi ce mai cuceresti pe acolo!Zi-ne și noua când ai timp!He,he,he,he,pughibal ce esti.

Închid ușa si mă îndrept spre locul de muncă ce-l aveam.Spre orele serii trecusem din nou pe la Ella,în speranța că mai pot schimba vorbe cu ea,sau chiar conduce acasa..Nu am putut,fiindcă monseur Crigov si  anturajul să de bârfe serale,îi spuseseră Ellei să se pregătească de o bâză.Mă pregăteam sufleteste pentu perioada verii.Urma ca România să joace la campionatul european din Belgia si Olanda.Cu un an în urmă poetul Păunescu îl convinge pe Gică Hagi sa mai joace o perioadă desi el se retrăsese.Fusesem în sfârsitul verii si începutul toamnei în scurtul concediu avut,împreună cu familia  două zile pe la munte,în amintirea vechilor concedii.Mă pregăteam însă si  de examenul de la masterul economic,sperând că voi întra.Citeam cărti economice despre progres economic ale donului Călin Georgescu.Dar și cărti despre sentimente aparte.Mergeam ceva mai des pe biserica Sf.Anton,dar si domnița Bălasa pentru o binecuvântare a lui D-zeu.Si în sfârsit,iată-mă intrat la masterul economic.Cam prin aprilie  spre mai anul stelar 2000 ,lui monseur Crigov îi încetează functia de șef pe toată universitatea.A fost multă bătaie de cap si nu prea mai dorea o altă functie.La o ceașcă de cafea si un tutun englezesc,într-un moment de liniste sufletească,discută cu Ella despre cum trebuie procedat.Se va întoarce si ea înapoi alături de el?  ” Ella dragă,stii cât tin la tine!”Gata ,las pe altu să preaia această funcție!”Mi-a ajuns!””Și cel care o sa vina aici ca șef aici ce o sa zică?A-ți uitat cum a reactionat monseur Ghernotin?”

”Ce treabă am eu?Si pe urmă,tu ai să vii cu mine.Ne întoarcem de unde am plecat,mai bogati,moral,intelectual!Sper că ai înteles ,că fără mine,nu stiai tu să comporti,ce aveai tu ăia 7 ani de acasă pe care îi aveam fiecare,hm,hm,hm nu e relevant!”

 

                                                                            

                           ****

                            **  

 

 

 

 

Ella se mutase deja înapoi în facultate,alături de monseur Crigov.Deși nu-i prea prea plăcea întoarcerea,alti 4 ani de  suferințe morale,nu avea încotro.Cum se spune acel sut în fund si profesional si moral si chiar în dragoste nu venea.Nu încă!Ne apropriam  de o toamnă frumoasă,si asta fiindcă eu  intrasem în sfârsit la acel master economic de la vechea politehnică de pe lângă gara de nord. Nu puteam uita momentele plăcute din facultate.Abia se lansase în primăvară programul Microsoft WINDOWS 2000,iar planetele se aliniaseră cum rar s-a mai văzut.Trecuseră 2000 de ani de ani de la nastera lui Hristos.Anul 2000 este  ultimul an al secolului 20.Decisesem cu mama să cumpăr un mic buchet de flori si cu ajutorul unei scurte învoiri să trec pe la Ella.Acum aveam posibilitatea in mod direct să-i spun verisoarei mele urarea de bine si fericire,lucrând împreună în aceiasi, încă fabrica de confectii .      Prin iarna anului stelar 2004  Mark Zucherberg lansează oficial platforma de socializare pe internet numită ”facebook” .Încă nu aveam  un calculator performant care să se  poate conecta la internet.Buneiul si buneia se duseseră la stele.   Decisesem impreună cu mama după plecarea din fabriaca de confectii ,că e cazul să ne mutăm înspre stadionul Steaua,mai aproape de  unchiul si mătusa Puzu si verii mei.Lăsând în urmă  mahalaua modernă a bercenilor,dar si cartierul Militari,odată cu moartea bunicii.Parcă se stinsese un dor nemaivăzut.Numai mă interesa nici facultatea nici imperiul Crigov.Nu doream de cât să mă stiu alături de unchiul si mătușa Puzu,iar petrecerile de pe strada Apusului într-o mai mică măsură să se reîntoarcă.Venise si vremea să cred în ceva,in destinul numărului 13,care m-a urmărit si mă va urmări până la  adnci bătrâneti.   Anul stelar 2004 vine cu acea convingere că pentru moment,totul e posibil.   Începusem să o conduc ceva mai des către  zona în care locuia,cartierul Ozana.Într-una din conduceri,întâmplător mă întâlnesc si cu mama ei.De fapt Ozana cea frumoasă a lui Creangă.Un vechi cartier remodernizat.Atunci credeam în ceva. Oare cum ar fi trbuit să mă comport,si ce ar fi trebuit să port pe mine ca să -i atrag   atentia cumva?   Chiar dacă situatia erea neclară în ceea ce priveste persoana ei,din punct de vedere sentimental,totusi  un sentiment aparte o încearcă.Imperiul Crigov,chiar dacă numai erea la nivelul a ceeace fusese cu ani în urmă,el exista încă si destul de bine ancorat în pânza bărcii numită facultatea de motoare electrice.

Plecaserăm împreună în umbra serii,într-una din zilele de început de vară către casa ei.Doream să o conduc,într-un mod aparte.Reusisem sa-i smulg acest lucru cu mare greutate. ”Cred că e timpul să cinăm!Stiu că lângă strand, e o terasă frumoasă!”spun eu cu mult surâs privind-o in ochi,si mângaindu-i umerii.

”Cred că  e timpul să-ti spun că îti iei nasul la purtare!” zise ea privindu-mă in ochi.

”Cred că e timpul să mă servesti atunci cu o cafea!”Stiu că e tîrziu pentru tine,dar....”încerc eu a spune privind-o în ochi.

”Esti inervant si insistent!Poate altă dată!” Acum mă simt prea obosită!”

   Cafeaua sau cina ei  putea să existe,dacă ar fi vrut,nu erea un anume capriciu  ci pur si simplu o simplă dorință .Viața a demonstrat cu totul altceva.Peste câtiva ani,aveam să constat că se destrămase imperiul Crigov,prin plecarea ei spre tărâmuri noi.Si nici Crigov, numai erea el,cel din rectorat cu influența aia puternică.Se destrămase un mit.Care avea să rămînă asa.    

Spre mijloc de an 2009 ,Crigov se dusese în altă lume!Iar Ella cutreiera tărâmurile Canadei.Fiecare cu destinul său.Ne-am reîntâlnind peste ani pe reteaua de socializare ”Facebook”,fiecare cu famiile lor,amintindu-ne cât de frumoasă a fost tineretea noastră!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                            

--------------------------       sfârsit  ------------------------------------------------------