amintiri din Predeal

Am fost impreuna cu iubita mea la munte in statiunea balneoclimaterica Predeal,statiune in care timp de 12 ani m(1975-1987) mi-am petrecut copilaria,si anii adolescentei,in perioadele de concediu ale parintilor mei.In special vara.Aveam o familie respectabila pe strada Unirii nr.10 la care stateam in acele perioade,facand rezervare cu o saptamana inainte.Faceam trasee pe munte dimineata,iar dupa amiaza ne plimbam pe bulevard,eu preferand sa manac o prajitura la cofetaria Margareta.Acum in 2009 Predealul a ramas in genere acelasi cu mici modiificari.Vile noi,minihoteluri noi,modernizari ale celor vechi.Vantul a batut usor ,soatele stralucind pe cer.Temperatura maxima la orele amiezei a fost de 21 de grade.Predelenii si predelencele in special,au ramas cu acelasi caracter,pe care il aveau si in acele perioade.Desi ne trezisem de dimineata cat mai devreme,sorbind o gura de cafea,am pierdut trenul de ora sase fara zece.L-am luat pe cel de ora sase si un sfert.Primul lucrul pe care l-am facut a fost sa vizitez vila in care imi efectuam concediile alaturi de parinti.Ea mai exista inca si este pusa inca in circuitul turistic al predealului.Proprietarii din vremurile acelea au murit in aproprierea revolutiei romane din '89.A ramas fiul lor alaturi de sotie si copii sa duca mai departe traditia.Aerul de munte este curat si chiar aveam nevoie de un astfel de aer.Am mers pe dealul clabucetilor,unde zapada mai persista inca. rememorand amintirile mele dar si ale ei.Hotarasem ca sa luam masa spre orele doisprezece si jumatate la un restaurant din centrul Predeal.Chiar daca eu tineam post hotarasem ca mancand o friptura nu e chiar pacat.Pacat este sa dai la lume in cap furand,sa dai railor,sa injuri,sa nu-ti iubesti aproapele.Mama este fericita ca noi ne iubim si am mers la munte.Amintirea copilariei si adolescentei,ma urmareste si acum.Ne tineam de mana si ne iubeam,iar eu in sinea mea regretam ca in anii adolescentei si mai apoi nu am fost suficient de barbat.Puteam sa fiu casatorit mai demult,dar niciodata nu e prea tarziu.Acum ma simt bine.E adevarat ca n-am avut timp sa vizitam prea multe,dar oricum multumesc iubitei mele care mi-a propus aceasta plimbare mai ales ca eu o doream tocmai pentru a face poze.Sper sa mai revin aici si sa remeomrez amintirile parintilor.Desi unii m-ar injura ca eu sant nostalgic,dar asa sant si voi ramane pana voi inchide ochii.La revedere Preedeal,voi reveni curand!..