Cronologic, săr¬bă¬toarea Sfântului Va¬lentin prece¬de Dra¬go¬betele, ea fiind în¬scri¬să calendaristic la 14 fe¬brua¬rie, şi repre¬zintă o zi a îndră¬gos¬ti¬ţilor, a iu¬birii, a dra¬¬gos¬tei, iar sor¬gintea ei c¬o¬boa¬ră într-o par¬te a Eu¬ro¬¬¬pei până în secolul al XIV-lea, dar începuturile ei trebuie căutate mai departe în timp, în lumea an¬ti¬chităţii.
Despre Sfântul Valentin se spune că ar fi fost un preot, care a trăit în perioada domniei împăratului Claudius al II-lea (Gothicus), cel care în afara unor victorii strălucite contra triburilor barbare (a învins, pe malul lacului Naissus, 320.000 de luptători din coaliţia de goţi, bastarni, sarmaţi şi alţii, cadavrele a 50.000 de invadatori ai Peninsulei Balcanice, rămânând pe câmpul de luptă) a persecutat, între anii 169-270 d.Hr., pe creştini şi ar fi interzis căsătoriile care dăunau vieţii militare (bărbaţii refuzau părăsirea familiei pentru a se înrola în regimentele împăratului).
Preotul roman Valentin a nesocotit acest ordin, oficiind căsătorii în ascuns. Ca urmare, a fost aruncat în închisoare şi condamnat la moarte. Aici el s-ar fi îndrăgostit de fiica gardianului său, căreia îi trimitea zilnic scrisori de dragoste. Într-o altă variantă se spune că în perioada cât a stat la închisoare, aşteptându-şi execuţia, trimitea scrisori de îmbărbătare celor pe care-i căsătorise cu mesajul „Amintiţi-vă de Valentin!”, „Adu-ţi aminte de Valentin al tău!” şi „Vă iubesc!”. La 14 februarie preotul a fost executat, iar din secolul al V-lea această zi a fost declarată sărbătoarea religioasă a Sfântului Valentin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu