La Bbruyere,cred e cel care a spus ca sant cãsatorii
potrivite,dar fericite cã nu..Omenirea noastrã trebuie sa iasã din malastinisul
acesta al falsilor moralisti ;gusti si te rostesti asupra fericirii precum
asupra uni fruct,dar si cu privire la fruct il poti ajuta sã fie bun.Fiecare se
zbate pentru negotul sau rostul sãu.Dar indeobste nu se straduieste nici un pic sã se simta fericit la el
acasã.Am vorbit despre bunãcuviinta pe care n-am laudat-o cum se cuvenea.Pe
masura ce sentimentele sant mai de pret si mai sincere,au mai multa nevoie de
bunacuviinta.Deschid ochii când ma trezesc
si tot ce vãd e fals.Hegel spunea ca sufletul nemijlocit sau natural este mereu învaluit in
melancolie si pare coplesit.Cugetul care se contempla nu-i decat plictisealã.
Ceea ce izbuteste in viata obsteasca,.negot,industrie,agriculturã,nu
merge si in viata de famile.Fiecare se culca pe o ureche,simtindu-se bizuit pe
dragostea din sanul familiei.Drept urmare si cei mai buni ajung fatarnici.
O cãsnicie e un lucru
rar,pricinile fiind un lucru firesc.Sexul e de neinteles cand nu se
faptuieste..Leacurile suferintelor mi se pare cã stã in viata obsteascã,prin legaturile de rudenie
si de prietenie.Femeile,mã gândesc doar la cele care nu stiu decât sa gãteasca
si sa facã curat in casã,nu inteleg de ce barbatii se duc la cafenele,în
restaorante,si de ce le place jocul de carti.A trãi cu sine si a gândi la sine
nu face doi bani !..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu