La noi cine iubeste ,se desparte
Si cine ar trebui sa iubeasca
Cu mare farmec adevarat
Aduce-nfelul sau un plecat!..
Ironia circulă prea in voie
Prin toate paturile sociale
Exista un exces de zel,
Dar si un deficit de tel!..
Sinceritatea-i parcă desuetă
Din amorul miresei singure
Ramane versul de poeta,
Si mirosul fin de mugure !..
Se incurcĂ crainicii in vorbe
Care stă sa sprijine inocenta noastră
Preotul slujeste cu patimi
Din icoanele verginelor marii curg
lacrimi!..
În fond ne-a coplesit prea multul rau
Al iubirii fara de iubire,
Devenim mai murdari
Ca hotii de iubire!..
Parca a trecut pe aici
Iubirea fara de iubire
Privirea unor lungi
Amintiri din legea fire!..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu