Pentru posteritate

Dragi internauti,fiti bineveniti,pe pagina mea de blog.Nevoia de comunicare,lupta cu amintirile ce ma apasa si nu-mi dau pace,placerea de a fi peste altii,iata de ce acest blog.Cand eram mic,la curte la bunica pe strada Apusului la nr.59,ma duceam in fiecare vacanta de vara,iarna,primavara,toamna.Unchiul meu,sa-i dea D-zeu sanatate,cand venea de la petrecerile lui private venea cu cate un tort.De la el am invatat mania dulciurilor.Avem totusi nevoie unii de altii!..Sa ne iubim sa nu ne uram!..Meseria mea esentiala este nu ingineratul sau hobiul pictura,ci sa ramana undeva scris ceea ce eu am trait in aceasta viata,am suferit si patimit undeva!..Va invit dragi internauti sa ma vedeti asa cum sant!..Nimeni din lumea asta nu trebuie sa ma invidieze pentru ceea ce am realizat,pentru faptul ca strabunicul meu a spus ca eu sant norocos,poate mai mult decat altii poate cu mai multa minte decat mine,in cei 42 de ani cati s-au scurs de la momentul cand parintii mei(Vasilescu Gheorghe si Virginia Vasilescu(nascuta Mihaiescu)) au decis la 26.02.1969 sa ma nasc eu Da ,am reusit sa supravietuiesc mortii tatalui meu,in1997 in luna iunie,mortii bunicii mele in februarie 2003 ,si atator altor morti de rude,sa supravietuiesc despartirii de Mihaela buna mea colega de facultate,in martie 2005,si toate astea numai cu ajutorul moral si financiar al mamei mele.Sarutmana mama mea!..Dupa atatea nenorociri iata sant norocos.Am ingrijit de bunica,de tata,am scris multe,si actionez cu obsesia ca binele invinge raul