Flacara arte

La taifas cu marele Tudor Gheorghe-interviu realizat de Mircea Pospai-jurnalist la radio Oltenia(Fragmente din cartea « la taifas cu   Tudor Gheorghe »)

  Mircea Pospai :Bun venit,Tudor Gheorghe la o noua emisiune la  radio Oltenia.As propune sa vorbim azi despre Marin Sorescu.Putin oameni au reusit sã-l inteleaga pe Marin Soreacu,precum Tudor Gheorghe De ce ?

   Tudor Gheorghe :   Bine te-am gasit,,Mircea !..,Am fost mandru si sant mândru ca sânt contemporan cu un asemenea geniu..Nu-mi e teamã sã folosesc acest termen.Sânt convins cã Marin Sorescu a fost si va ramane un scriitor de geniu în cultura româna.

   Nu pentru ca l-am cunoscut,nu pentru ca am jucat în cateva spectacole cu el,ca am fost în relatie de prietenie cu el,si am spus poeziile lui ca nimeni altul1..Fac aceste afirmatii,pentru ca ascultatorii nostri nu stiu sau probabil putin stiu cã Marin Sorescu a fost la un Pas de a castiga Premiul Nobel pentru literaturã !..S-a luptat sãracul.A fost cel mai tradus poet in viatã.In Mexic,în America Latinã,Africa,Anglia.Era stimat în Franta..Era cunoscut in Malta si Spania.Copil sarac trimis sã-si faca scoala la Craiova,apoi la Breaza,la liceul Militar.

  ………………………………………………………………………….

      M.P. : El era deasupra lucrurilor.

      T.Gh. :  Asta chiar nu-l interesa pe el.Daca nu era biata Virginia nevastã-sa sa-i aranjeze pulovarul,pleca indiferent.Ăstia sânt tipii de geniu.Ii vezi totdeauna cu cravata pusa anapoda,gulerul într-o parte.

      M.P. : Nu stiu de ce ti-am simtit placerea  clar vizibila de a cânta versurile anumitor poti,dar nu si-n cazul lui Marin Sorescu !..Ai avut imensa placere de ai spune poeziile !..

      T.Gh. : Sânt de accord  cu  ce zici.Pentru cã totdeauna poezia lui Sorescu a fost recitatã de actori!..Repet a fost recitatã.Eu sant singurul care a avut curajul sa inteleaga cã poezia lui Sorescu nu trebuie recitata,ci spusã !..Era la un moment dat un zvon discret cã « ce mare poet e Sorescu ».Ca pe toate le-a auzit de la maica-sa !..A inchis-o pe batrâana cu el acolo la bloc si ea i-a povestit  toate ce ereau la Lilieci.Sigur,i-o fi povestit,dar nu putea niciodata sã-i  spunã si acum citez dintr-o poezie de a sa :Biserica veche si biserica nouã/Ca douã capete ale aceluiasi stergar//Frumos pus pe umerii satului/Dimineata când se spalã pe ochi/Cimintirul/Cu lilieci înfloriti.Orice tãranca în stare sa relateze,sã spunã aemenea lucruri e geniala.Nu conteaza amãnuntele din poezia lui Sorescu,desi el le relateaza cu lux de amanaunte si mult rafinament!..

     M.P.: Cum era Marin Sorescu,dincolo de postura oficialã?V-ati cunoscut mai aproape si mai mult !…

      T.Gh. :  Cãta vreme a fost redactor sef la revista Ramuri,aveam un obicei placut,la 2-3 saptamani,luam masa impreuna !..Avea un hoby.Desena tot timpul….....

    Mie mi-a facut numeroase portrete.Ba seman,ba nu seman.Era bucuria lui sa deseneze !............................................................................................

     M.P. : Multumesc, pentru astazi ajunge !..Ne vom reauzi !..Si poate data viitoare  vei povesti radioascultatorilor despre vizita la Paris cu Marin Sorescu

    T.Gh. :  Cu mare placere !..    Multumesc celor ce mi-au pus la dispozitie acest material