Sa ne amintim de dragostea lui D-zeu!.. Kathleen H. Hughes (multumim celor ce ne-au pus la dispozitie acest material)

 

Hristos în robă roşie“ de Minerva Teichert pare a fi pictura perfectă pentru a descrie tema scripturii pe care am ales-o pentru această seară: „Sunt îmbrăţişat pentru veşnicie în braţele dragostei Lui“ (2 Nefi 1:15).Hristos arată atât de primitor cu braţele întinse spre noi. Aşa cum El i-a invitat pe nefiţi „ridicaţi-vă şi veniţi către Mine“ (3Nefi 11:15), tot aşa El ne invită pe fiecare dintre noi să venim, una câte una, la El, astfel ca şi noi să putem să ştim „că [El] este Dumnezeul întregului pământ, şi că [El] a fost ucis pentru păcatele lumii“ (3 Nefi: 11:14). Aflăm cum este să fii îmbrăţişat în dragostea Lui, atunci când acceptăm această invitaţie. Sunt sigură că fiecare dintre noi s-a simţit, cel puţin o dată, îmbrăţişată de braţele lui Hristos. Dar dacă dumneavoastră sunteţi ca mine, există momente în care vă este teamă, când stresul şi aglomeraţia vieţii par să vă copleşească, momente în care nu mai simţiţi îndrumarea Spiritului. Probabil că simţiţi chiar c-aţi fost abandonate. Când mă întâlnesc cu astfel de momente, cel mai bun antidot este amintirea momentelor când pacea lui Hristos m-a întărit. Aşa că, în această seară, vă invit să vă amintiţi,împreună cu mine, cum este să simţiţi dragostea Domnului în viaţa dumneavoastră şi să vă simţiţi îmbrăţişate de braţele Lui. Mama mea a murit când eu eram o tânără mamă. Încă aveam nevoie de sfatul şi îndrumarea ei. După ce a fost diagnosticat cancerul, ea a mai trăit doar şase săptămâni. Iniţial, m-am îngrijorat pentru tatăl meu. M-am simţit recunoscătoare că mama nu a suferit multşi că moartea ei a fost o experienţă bună pentru noi. Dar după câteva săptămâni au venit Ziua Mamei şi ziua ei de naştere, iar eu am început să simt foarte tare lipsa ei. Vroiam să simt braţele ei cuprinzându-mă şi vroiam să ştiu că ea era bine. Vroiam să-i spun că o iubeam şi că-i simţeam lipsa. Într-o noapte, în timp ce mă rugam şi plângeam (lucru pe care l-am făcut deseori de atunci), am simţit cum un sentiment de alinare îmi cuprinde corpul – deodată şi foarte puternic. Sentimentul m-a întărit; mi-a redat pacea. Nu a durat mult, dar a avut un efect imens de uşurare. Am ştiut ce s-a întâmplat – dragostea Domnului m-a îmbrăţişat şi mi-a adus pace şi putere. Şi, la fel de important, acel moment mi-a rămas în amintire ca un dar încântător ce poate fi despachetat şi de care-ţi poţi aminti când viaţa este dificilă. Uneori, de asemenea, momentele de dragoste şi pacea ce le însoţea veneau pe neaşteptate şi când nu era nevoie – când nu aveam de întâmpinat probleme sau lucruri speciale. Într-o duminică frumoasă de toamnă, stăteam în scaunul în care-mi citesc scripturile, privind frunzele galbene ce cădeau din caisul vecinului nostru. Mi-am ridicat privirea din scripturi şi fără nici o avertizare am simţit cum mă cuprindea un sentiment de pace şi de mulţumire. Momentul a fost trecător, dar amintirea dragostei pe care am simţit-o a rămas. Este un dar al memoriei pe care să ţi-l aminteşti când viaţa şi timpurile sunt dificile. Dar în fiecare zi, când o caut, găsesc dovezile dragostei Domnului în viaţa mea şi simt braţele Sale cuprinzându-mă