Regrete(10.03.2008)

Nu stiu ce mai e viata,nu stiu ce mai este zambetul,nu mai cunosc sentimentul vreunei femei,mã intristez la orice llucru pe care-l vãd sau iîl aud si reactionez prea putin la lucrurile bune de pe acest Pamant.Când am decis sa-mi fac implant stomatologic ,mi-era bine.Mi s-a spus cã de ziua mea voi avea dantura nouã.Pvestea s-a lungit atat de mult incât s-a depãsit termenul stabilit.A trecut si ziua mea.Dar simt totusi o bucurie între atâtea nedreptati.S-a terminat.Ce ? Doamna doctor a reusit în sfarsit sa-mi ia masurã la dinti.Acum stiu cã voi avea dinti noi si voi putea cuceri femeiile cu un zambet nou al meu.N-am fost niciodata sigur în ultimile luni cã voi avea mireasã, cum nu sant nici acum.Dominantã este senzatia ca dramele bulevardiene,mai ales in iubire nu au nici o legaturã cu ceea ce am trait sau mai traiesc Sânt totusi lucid si autocritic.Eu nu reneg ceea ce am facut pentru a avea o iubire,dari îmi fac autocritica,pentru greselile mele.Pentru a nu le mai repeta in viitor.Dacã mã gandesc la trecut imi-e si bine si rau.Dacã mã gandesc la viitor,nu stiu ce imi este.Sânt câteva din ceea ce spun.Poate mâine am sa o iau de la capat.Am mostenit de la mama,smecheria bunului simt,de la tata sinceritatea,migaleala lucrului onestitatea mama rãnitilor.Regret ca nu l-am ascultat pe tata iîn tinerete sã fac ASE.Si poate acest lucru este cel mai mare regret al meu,in afara de faptul ca nu am fost sau nu snt suficient de barbat.Oricum e timpul sa mã scimb.