Nasterea prin cezariana(sursa: www.copilul.ro)

Flacara de veghe prezinta pentru tinerele mame un articol despre nasterea prin cezariana.

Cezariana reprezinta procedura chirurgicala prin care copilul se naste in urma inciziei abdomenului si apoi a uterului. Desi exista cazuri in care se apeleaza la cezariana pentru a salva viata mamei si copilului, exista si altele in care medicul sau femeia aleg cezariana pentru ca este mai la indemana, pe considerente de genul ca elimina frica sau o parte din problemele medicale caracteristice nasterii pe cale vaginala. In trecut, majoritatea femeilor care nasteau prin cezariana mureau. Aceasta operatie era varianta prin care se putea salva doar copilul. Primele note despre practicarea cezarianei dateaza din secolul XVI. Cu toate acestea, pana in secolele XVIII si XIX nu se putea vorbi despre supravietuirea celor doi: mama si copil, si aceasta in special datorita infectiilor si hemoragiilor puternice ce apareau dupa efectuarea operatiei. Abia din secolul XIX s-a apelat la coaserea uterului si abdomenului dupa efectuarea unei cezariene. Desi cezariana a devenit o cale de nastere tot mai des intalnita, cu riscul mortii scazut (2%), acesta este inca mai mare decat in cazul nasterii vaginale. Motivele pentru care cezariana are aceasta rata a mortalitatii, si cele pentru care pot apare multe complicatii dupa aceea, se datoreaza procedurii chirurgicale, care include atat incizia la nivelul abdomenului cat si cea la nivelul uterului. Operatia de cezariana dureaza in general 45-50 de minute, dar copilul este scos in primele 5-10 minute, restul minutelor fiind alocate cusaturilor la nivelul uterului si abdomenului. Inainte de efectuarea cezarienei, medicul se asigura ca pacienta are anestezia bine facuta. In majoritatea interventiilor anestezia este spinala (rahidiana) sau epidurala (peridurala), dar sunt cazuri speciale in care anestezia generala este preferata. Dupa ce pacienta este anesteziata, se face o incizie pe piele de lungime egala cu distanta de la incheietura miinii pana la varful degetului inelar. In majoritatea operatiilor incizia se face orizontal, chiar deasupra liniei parului pubian, deoarece se vindeca si arata mai bine, si provoaca mai putina durere mamei. Dupa intrarea in uter cu o taietura putin mai mare decat capul copilului, acesta este apucat cu grija, iar moasa apasa pe uter si copilul este eliberat prin incizia facuta. Cordonul ombilical este prins si taiat, iar copilul este dat asistentei sau medicului care se ocupa de nou-nascuti (neonatolog). Ginecologul elimina apoi placenta, coase uterul, inspecteaza ovarele si trompele, apoi pune la loc diferitele straturi de tesuturi si coase sau capseaza pielea. Pacienta poate primi injectie cu oxitocina combinata cu o doza de perfuzii pentru a ajuta uterul sa se contracte in vederea opririi sangerarii si, uneori, pentru a preveni infectiile, se administreaza si antibiotice. Cezariana este o interventie chirurgicala de mare anvergura, si ca majoritatea celor de acest gen poate duce la mari complicatii. Acestea includ: hemoragie puternica, afectarea vezicii urinare sau intestinelor, infectii puternice ale uterului, rinichilor, plamanilor sau a altor organe interne deschise prin incizarea pielii, cheaguri de sange in jurul uterului sau in venele de la picioare sau plamani, sau incapacitatea sangelui de a se inchega, si afectarea uterului care pe viitor poate duce la sarcini mult mai periculoase. Uterul este un organ mare, muscular, irigat de o cantitate imensa de sange, de aceea orice incizie asupra lui poate duce la hemoragii puternice. Medicina moderna ofera medicamente si cusaturi pentru a diminua acest aspect, dar unele femei au nevoie de transfuzie de sange pe durata cezarienei (altele, in ocazii rare, au nevoie de histerectomie pentru a le salva viata). Multe femei care nasc prin cezariana trebuie sa ia supliment de fier, deoarece pierderea de sange pe durata cezarienei este de doua ori mai mare decat in cazul nasterii vaginale. O parte din femei fac infectii ale uterului si trebuie sa petreaca mai multe zile in spital sub antibiotice puternice. Un alt motiv pentru care multi specialisti considera ca nasterea vaginala este preferabila cezarienei este acela ca multe femei care au nascut prima data prin cezarina, necesita si la a doua nastere tot cezariana. Incizia orizontala, cunoscuta si sub numele de "incizia uterina transversala joasa" este mult mai sigura si prezinta risc mult mai scazut de a se rupe de-a lungul altor sarcinii. Deoarece sansele ca acest tip de incizie sa se rupa mai tarziu sunt mici (sub 1% din cazuri), medicii considera ca se poate incerca si o nastere vaginala in cazul unei a doua sarcini la pacientele cu incizie transversala joasa la prima nastere. In cazul unei incizii verticale a uterului sunt sanse mult mai mari de rupere, acest lucru putand duce la hemoragii interne puternice sau chiar moartea fatului, de aceea nasterea vaginala dupa o cezariana cu o astfel de incizie se evita, pacienta trebuind sa suporte o noua cezariana la a doua nastere. Nou-nascutii necesita si ei atentie speciala dupa o cezariana. In general, copilul nascut prin cezarina are nevoie de mai mult timp pentru adaptarea la mediul exterior datorita nasterii fortate, si pentru ca el a fost lipsit de calatoria prin canalul de nastere care ajuta la eliberarea lichidului amniotic din plamani si stimuleaza circulatia. Plamanii copilului nu au fost compresati de vagin pe durata cezarienei, si de aceea ei raman inca cu putin extra lichid amniotic in interior. Avand in vedere aceste considerente, ne intrebam "de ce este necesara operatia cezariana?". Din mai multe motive. In unele cazuri, placenta este prea aproape sau blocheaza complet cervixul (placenta previa) si nasterea vaginala poate duce la pierderi mari de sange, periculoase pentru mama si fat. Alte motive pentru care este recomandata cezariana includ: scaderea batailor inimii fatului pentru mai multe minute, desprinderea cordonului ombilical (cand cordonul ombilical iese afara din vagin si stranguleaza astfel vasele de sange care ajung la copil), singerare puternica vaginala datorita ruperii placentei, copilul in pozitie "breech" sau transversala, copilul prea mare in raport cu bazinul mamei (disproportia cefalo-pelvica), diabetul mamei, preeclampsia, herpes genital etc. Tripletii aproape intotdeauna necesita cezariana, in timp ce multe nasteri gemelare se pot face vaginal. Nasterea prelungita, cand femeia nu se poate dilata dincolo de un anumit punct, necesita efectuarea cezarienei. Aceasta nu inseamna ca restul sarcinilor se vor termina tot cu o cezariana, deoarece toti copiii sunt diferiti, si toate sarcinile sunt diferite. In general, cand medicul aminteste de cezariana, precizeaza ca nasterea vaginala este de preferat, dar ca sunt cazuri in care cezariana este necesara. De aceea, cand te-ntrebi care estecalea cea mai buna prin care nasti, discuta problema cu medicul pana ai suficiente informatii care sa te ajute sa iei o decizie. Poti descoperi astfel ca anumite idei preconcepute despre nasterea vaginala sau despre cezariana se pot schimba discutand problema deschis, cu o persoana calificata. Multe femei doresc sa stie ce pot face sau nu dupa o cezariana. In general, trebuie sa stai in spital cel putin 2-4 zile dupa o cezariana, in functie de raspunsul organismului la medicamente si cat de repede reusesti sa mergi pe picioarele tale. Firele interne folosite se vor resorbi dizolvandu-se natural, iar cele externe vor putea fi indepartate la o saptamana de la operatie. Multe femei se recupereaza surprinzator de repede si parasesc spitalul in citeva zile. Trebuie sa mergi cu atentie, sa te intinzi, ridici si asezi in sezut usor, fara sa-ti fortezi muschii abdomenului. Probabil vei avea nevoie de ajutor sa urci sau sa cobori scari (e bine sa eviti sa faci acest lucru mai mult de o data pe zi in primele saptamani). Sofatul trebuie evitat pentru cateva saptamani. Medicul iti va recomanda sa eviti ridicarea de greutati in primele saptamani (nu mai mult de 5-6 kg) si sa mergi la control medical de urgenta daca operatia se inroseste sau se infecteaza, daca apar dureri abdominale puternice, febra, sau orice alte simptome anormale. Uterul revine la forma initiala in circa 6 saptamani, si, din acest moment, daca recuperarea fizica este completa, se poate reveni la activitatea zilnica normala.