Scrisoare catre invatatii vremii

Cotcodac in limbi straine
A-nceput sa cante gaina
Se macina la moara prea multe faine
Lerui ler si iarasi lina!..


Nimic nu mai este ce-a fost in veacuri
In veci numai este ce-a fost in tara
Cu greu ne luam o taraba,
Si nimeni nu te mai intreaba!..


Numai scapi de gura lumii
Nu te mai apara nici peretii,
Invatatii vremii
Nu te mai invata nimic din taina vietii


Din cand in cand mai mor popoare
Numai sant cu tine invatatii vremii,
Mor si granele pe ogoare
Dar numai moare gura lumii!..


Caldura mare a venit
Numai citim carti de istorie
Numai sant cu noi invatatii vremii
Mor copacii la zenit!..


Rog frumos pe invatatii vremii care a-ti fost
De la Neculce la Balcescu,
Sa mai inviati odata
Sa mai scrieti ce-a-ti mai scris
Si poate ne aratati drumul Romaniei drepte!..


Ne distruge ura
Ne incalca amarul,
Toti ne dam de-adura
Ne-a pierit si harul!..


Mihai Viteazul mai moare odata,
Agitand sabia in maini,
Numai avem nici odata
Pentru a face paini!..



Saracia tot mai mult se intinde
Ca o tragica abisa,
Nimeni spre culmi numai tinde
Femeia de barbatul gelos e ucusa!..


In mormintele marilor invatati ai vremii
Doarme insasi omenia
Inexplicabila acelor vremuri
Traiasca la infinit Romania!..