Editorial(regrete)

Nu stiu ce mai e viata,nu stiu ce mai este zambetul,desi am acum un zambet tare dragalas cel al copilului meu Vlad,mã intristez la orice lucru pe care-l vãd sau îl aud si reactionez prea putin la lucrurile bune de pe acest Pamant..N-am fost niciodata sigur cã voi avea mireasã,mai ales in perioada anilor 2005-2008,dar iata ca bunul D-zeu mi-ajutat prin 20011.Dominantã este senzatia ca dramele bulevardiene,mai ales in iubire nu au nici o legaturã cu ceea ce am trait sau mai traiesc. Sânt totusi lucid si autocritic.Eu nu reneg ceea ce am facut pentru a avea o iubire,dari îmi fac autocritica,pentru greselile mele.Pentru a nu le mai repeta in viitor.Dacã mã gandesc la trecut imi-e si bine si rau.Dacã mã gandesc la viitor,stiu ca poate il voi face pe copilasul meu vedeta.Are de pe acum la doar un an si 3 luni talent ,apropae danseaza dupa muzica.Sânt câteva din ceea ce spun.Mi-ar fi greu sa o iau de la capat!...Am mostenit de la mama,smecheria bunului simt,de la tata sinceritatea,migaleala lucrului onestitatea mama rãnitilor.Regret ca nu l-am ascultat pe tata iîn tinerete sã fac ASE.Si poate acest lucru este cel mai mare regret al meu,in afara de faptul ca nu am fost sau nu snt suficient de barbat.Oricum e timpul sa mã scimb.