Capitolul 1
Pregatirea onomasticii
Era o zi
de vineri foarte frumoasă cu cer senin ,a sârșitului
de februarie.Ne apropriam de sfârsitul
iernii.Zboarâ
al zilei flutur,cu ale lui aripi ostenite, crengile se scutur,pe cărari întepenite.
Asteptam
cu nerabdare venirea mătusii si a unchiului meu pentru a
face cumpăraturile de
rigoare.Vorbisem
cu verisoara mea,Cecili ,la care fusesem la nunta ei de argint pentru ora de
intalnire.Fusesem cu câteva zile anterioare la locul de muncă pentru a o convinge pe Ella sa vină la
ziua mea de nastere.Era cel mai frumos cadou pentru mama mea de cînd a murit bunica.Nimeni nu credea asa ceva,nici
măcar cea care mi-a dat viata!..Despre matusă ce să mai
zic?
Mergeam foarte des la biserica din
apropriere pentru rugăciuni si mătanii.Tocmai
pentru a demonstra familiei cine sunt.Mi-a duc aminte că directorul
meu de la firma la care lucram atunci imi dăduse ceva bani pentru să ma mai descurc si eu.Oricum rezerva
se terminase de mult. Mama venise mai devreme ca de obicei.Erea ora trei
jumatate a dupa-amiezii.
- Bună baiatul mamei.Ce faci?Cum ti-a mers?
- Ce să fac?Astept pe unchiul si matusa.
-Hai sa fumămm si noi o
tigare,si să-ti
spun cateva sfaturi!.. Mama se dezbracă si eu îmi curăt un măr ionatan.Îmi
plac foarte mult.
- Hai bunțul mamei!...se aude îndemnul mamei mele ce se pregatea sa
iasă
in balcon
Bunț e o porecla pe care mi-a dat-o
candva in timpuri apuse,mama mea.
-
Auzi buntul mamei ea ti-o fi spus ca vine,dar dacă nu vine alta
la rand!...Si
vreau sa nu
faci ceva vreun infart sa dăm de necaz tocmai acum!..
-
De ce imi spui asta?Eu care am credință în Dumnezeu si o cunosc, nu cred...
-
Bine baiatul mamei,dar pana la Dumnezeu te manancĂ sfintii !Si
daca nu vine,nu-mi mai ceri bani pentru ea.
S-a-nteles?
- Nu!.. pentru ca vine!.. îi raspund eu in
timp ce mușc
din măr.
- Of, ce ma fac eu cu optimismul tău exagerat?ma
întreabă
mama ironic printre fumuri de tigare. Păsarile ne incantă in copacul de
la intrarea in bloc.Pe alee în departare se
vedea masina
unchiului meu.În scara blocului doi tineri se să£rutau de mama focului.Bă£tea
vântul usor
si pomii îsi leganau frunzele, precum pruncul în bratele mamei.
Masina in
care veneau unchiul si matusa isi găseste loc de
parcare in fata blocului.Era
un Cielo
albastru din care mătusa a coborât ca o mare vedetă.Asteptarea
parca mă
cuprindea de
emotie.Soneria sună
prelung.
-
He,he,he,Vicentiu !..Ce te baricadezi asa?declara unchiul meu.Răde.
-
Nu stii dragul meu unchi?Hotii.
-
Hai Ina dragă sa-mi traiesti!..spune mătusa mea Lena
mamei mele. Alintul mamei mele este din copilaria ei,pe cand eu nu existam.
-
Hai Ina,ce face-ti voi?intreabă mătusa mea.
- A,
buna ziua dragilor!.. Da poftitără-ti!..Rade.
-
Salut sorme-o!... Ce faci he,he,he..?
spuse fratele mamei mele cu surîs
- Ce
să
fac ? Cu pregatirile!.. Si mai ales cele
psihice ale băiatului
meu , nu vreau sa păteasca ceva. Unchiul se aseaza la
TV.Intr-un tarziu adoarme ca puii sub cloșcă.Oboseala acumulata datorita
serviciului.Mama si matusa au plecat la cumpăraturi.S-au dus la un magazin din
apropriere. Au cumpărat c-am tot
ce se putea cumpăra.Au
stat ceva timp.Sacosele erau pline.Mi-aduc aminte că acea seară era pentru
mine una de mari emotii.Nu stiam cum va reactiona Ella când va veni.Sau daca va
veni asta ca sa mă
iau dupa mama mea.Matusa si mama stăteau in
bucatarie,vorbeau roboteau,beau bere si faceau calcule.Eu aveam grija de
unchiul meu sa doarma cat mai linistit.Spre seară m-am dus sa cumpar un pachet de
tigari speciale pentru mama mea.
Tarabagii strigau:
-
I-a neamule pantofii din piele
veritabilă!..Pret
ieftin.
Un soț către o sotie:
- E piele veritabila cand m-oi face eu
popă!...Un
alt tarabagiu către
multime:
- I-a neamule spumosul!..De toate
soiurile!..Cine stie ce-o fi in ele,spun eu în găndul meu.M-am oprit indreptul unui
apraozar cumpărand
o legatură
de usturoi pentru friptură.Alaturi era un mini market de unde
am cumparat tigările
si niste biscuiti.Fusesem sa dau comandă si de tort.Plătisem un
avans.Restul a doua zi.Ajuns acasă am contabilizat cu mama ce cumparasem.Unchiul abia se trezise.
Îmi admira cadoul primit de la o verisoară pe nume
Emili, sora celeilalte verisoare Cecili.
O superbă
carte de pictura -Van-Goh si un ceas marca Casio.S-a scuzat ca nu poate sa vină ,munca de la
serviciu retinand-o sa i-a parte la petrecere.Mi-a urat sanatate si căldurosul La
multi ani!. Cu doua zile inainte.
- Uite
mamă
ce am luat eu aici!..spun eu surazand, către cei
prezenti.
-
A, ai luat tigari din astea!...
-
Sa te vadă
si Ella fumând,mamă!..
-
E, he,he,he..sunt de alea mentolate!..spune unchiul meu privind pachetul
cu tigari.
-
Parcă
spuneai ca ea nu fumeaza!..declara matusa mea surazand.,printre fumuri de
tigara.Abia isi aprinsese o tigare.Roboteste prin bucatarie.
-.Asa de sanchi!
-
Nu stiu Vicentiule, dar eu sunt adepta fumatului! Zise mătușa cu surâs
-
Dar sănatatea?Ce
spune-ți
dragii mei?
-
Auzi Vicentiule daca e sa mori,mori si fară sa fumezi sau sa bei,na te calcă o
masina,Doamne
fereste...spune unchiul meu surîzand printre fumuri de tigară.
-
Adica fumatorii pasivi sau din cand in cand si ei pot sa... spun eu cu un surâs
usor.
- Hai dute si te spala,si numai filozofi
atâta!. declara mama cu glas răgusit.
-Si ce ,nu este bună? intreb eu
mirat cu zambetul pe buze.
- Ma
duc sa ma aranjez!.. spun eu celor prezenti.
Unchiul si matusa isi continua mersul țigării si al unei
beri răcoritoare.Eu
mă
înbaiam în umbra serii.
Cântam « Frumoasa mea »-Marcel Pavel.Eram
inbunit de fericire.Numai eu credeam că Ella va veni.
Nu credeam sa invat a muri vreodată,
Pururi tanar înfasurat in manta-mi
Ochii mei înaltam visatori la steaua
Singuratatii!.
Câte adevăruri sunt in versurile lui Eminescu
!..Cine ar fi crezut că,acum la 35 de ani traiesc ce n-am
trait vreodată.Numai
eu am crezut si cred pana la capat!..Iesisem din baie mai proaspat,mai vesel.
Mama ma lua peste picior:
- Si daca nu vine?Alta la rand!..râde
cînd spune.Râde si matusa.
- Si eu pentru cine m-am bărbierit? intreb
eu ironic,de parcă
rudele mele ce-au
sa nu ma
vada barbierit?
-
Lasa-l Ina in pace!..Daca el crede..declara mătusa mea
râzand usor.
Intradevar eu sunt singurul ce cred acum
in aceasta iubire,mai ales datorită bunătatii de care da dovada Ella si
ajutorului dat în timpuri de rastriste pentru mine.Credinta mea in Fecioara
Marie a dat roade.
-
Da pisicher mai este
Vicentiu al nostru!...declară unchiul meu
surazand usor.
- Hai Puzule sa mergem !..Om veni maine
mai devreme!...spune mătusa catre
unchiul
meu.Rade
-
La revedere,sorme-o!..spune unchiul meu
- Ina,hai pa!..Mâine la zece sant la
tine.!...
- La revedere,unchiul meu!..declar eu
razand.
In umbra serii am strans ce era de strans
si am facut putina ordine.Seara s-a lasat ca o liniste asupra noastră.
Binecuvantarea noptii si a lunii ne da somnul linistit de care avem nevoie.
Mama tot incercă
sa-mi insufle putere pshică.Alain filozoful spunea:
1.Fiecare cu firea lui,dupa cum bate
vantul si-i cantă
maruntaile.
2.Suntem datori sa fim fericiti si sa ne
straduim a fi!.. Cu asta spun totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu