Capitolul    1

                                   Pregatirea onomasticii

 

 

Era o zi de vineri foarte frumoasă cu cer senin ,a sârșitului de  februarie.Ne apropriam de sfârsitul

iernii.Zboarâ al zilei flutur,cu ale lui aripi ostenite, crengile se scutur,pe cărari întepenite.

Asteptam cu nerabdare venirea mătusii si a unchiului meu pentru a face cumpăraturile de

rigoare.Vorbisem cu verisoara mea,Cecili ,la care fusesem la nunta ei de argint pentru ora de intalnire.Fusesem cu câteva zile anterioare la locul de muncă  pentru a o convinge pe Ella sa vină la ziua mea de nastere.Era cel mai frumos cadou pentru mama mea de cînd  a murit bunica.Nimeni nu credea asa ceva,nici măcar cea care mi-a dat viata!..Despre matusă ce să mai zic?

       Mergeam foarte des la biserica din apropriere pentru rugăciuni si mătanii.Tocmai pentru a demonstra familiei cine sunt.Mi-a duc aminte că directorul meu de la firma la care lucram atunci imi dăduse ceva bani pentru  să ma mai descurc si eu.Oricum rezerva se terminase de mult. Mama venise mai devreme ca de obicei.Erea ora trei jumatate a  dupa-amiezii.

       - Bună baiatul mamei.Ce faci?Cum ti-a mers?

       - Ce să fac?Astept pe unchiul si matusa.

       -Hai sa fumămm si noi o tigare,si să-ti spun cateva sfaturi!.. Mama se dezbracă si eu îmi curăt un măr ionatan.Îmi plac foarte mult.

      - Hai bunțul mamei!...se aude îndemnul mamei mele ce se pregatea sa iasă in balcon

    Bunț e o porecla pe care mi-a dat-o candva in timpuri apuse,mama mea.

      -  Auzi buntul mamei ea ti-o fi spus ca vine,dar dacă nu vine alta la rand!...Si

vreau sa nu faci ceva vreun infart sa dăm de necaz tocmai acum!..  

     -   De ce imi spui asta?Eu care am credință în Dumnezeu si o cunosc, nu cred...

     -  Bine baiatul mamei,dar pana la Dumnezeu te manancĂ sfintii !Si daca nu vine,nu-mi mai ceri bani pentru ea.   S-a-nteles?

     - Nu!.. pentru ca vine!.. îi raspund eu in timp ce mușc din măr.

     - Of, ce ma fac eu cu optimismul tău exagerat?ma întreabă mama ironic printre fumuri de tigare. Păsarile ne incantă in copacul de la intrarea in bloc.Pe alee în departare se

vedea masina unchiului meu.În scara blocului doi tineri se să£rutau de mama focului.Bă£tea

vântul usor si pomii îsi leganau frunzele, precum pruncul în bratele mamei.

Masina in care veneau unchiul si matusa  isi găseste loc de parcare in fata blocului.Era

un Cielo albastru din care mătusa a coborât ca o mare vedetă.Asteptarea parca mă

cuprindea de emotie.Soneria sună prelung.

      -   He,he,he,Vicentiu !..Ce te baricadezi asa?declara unchiul meu.Răde.

      -  Nu stii dragul meu unchi?Hotii.

     -  Hai Ina dragă  sa-mi traiesti!..spune mătusa mea Lena mamei mele. Alintul mamei mele este din copilaria ei,pe cand eu nu existam.

    -  Hai Ina,ce face-ti voi?intreabă mătusa mea.

    -  A, buna ziua dragilor!.. Da poftitără-ti!..Rade.

    -  Salut sorme-o!... Ce faci he,he,he..?  spuse fratele mamei mele cu surîs

    -  Ce să  fac ? Cu pregatirile!.. Si mai ales cele psihice ale băiatului meu , nu vreau sa păteasca ceva. Unchiul se aseaza la TV.Intr-un tarziu adoarme ca puii sub cloșcă.Oboseala acumulata datorita serviciului.Mama si matusa au plecat la cumpăraturi.S-au dus la un magazin din apropriere. Au cumpărat c-am tot ce se putea cumpăra.Au stat ceva timp.Sacosele erau pline.Mi-aduc aminte că acea seară era pentru mine una de mari emotii.Nu stiam cum va reactiona Ella când va veni.Sau daca va veni asta ca sa mă  iau dupa mama mea.Matusa si mama stăteau in bucatarie,vorbeau roboteau,beau bere si faceau calcule.Eu aveam grija de unchiul meu sa doarma cat mai linistit.Spre seară m-am dus sa cumpar un pachet de tigari speciale  pentru mama mea.

         Tarabagii strigau:

       -  I-a neamule pantofii  din piele veritabilă!..Pret ieftin.

          Un soț către o sotie:

       - E piele veritabila cand m-oi face eu popă!...Un alt tarabagiu către multime:

      - I-a neamule spumosul!..De toate soiurile!..Cine stie ce-o fi in ele,spun eu în găndul meu.M-am oprit indreptul unui apraozar cumpărand o legatură de usturoi pentru friptură.Alaturi era un mini market de unde am cumparat tigările si niste biscuiti.Fusesem sa dau comandă si de tort.Plătisem un avans.Restul a doua zi.Ajuns acasă am contabilizat cu mama  ce cumparasem.Unchiul abia se trezise.

  Îmi admira cadoul primit de la o verisoară pe nume Emili, sora celeilalte verisoare  Cecili. O superbă carte de pictura -Van-Goh si un ceas marca Casio.S-a scuzat ca nu poate sa vină ,munca de la serviciu retinand-o sa i-a parte la petrecere.Mi-a urat sanatate si căldurosul La multi ani!.  Cu doua zile inainte.

  -  Uite mamă ce am luat eu  aici!..spun eu surazand, către cei prezenti.

        -  A, ai luat tigari din astea!...

        -  Sa te vadă si Ella fumând,mamă!..

        -  E, he,he,he..sunt de alea mentolate!..spune unchiul meu privind pachetul cu tigari.

        -  Parcă spuneai ca ea nu fumeaza!..declara matusa mea surazand.,printre fumuri de tigara.Abia isi aprinsese o tigare.Roboteste prin bucatarie.

        -.Asa de sanchi!

        -  Nu stiu Vicentiule, dar eu sunt adepta fumatului! Zise mătușa cu surâs

       -  Dar sănatatea?Ce spune-ți dragii mei?

       -  Auzi Vicentiule daca e sa mori,mori si fară sa fumezi sau sa bei,na te calcă o

masina,Doamne fereste...spune unchiul meu surîzand printre fumuri de tigară.

      -  Adica fumatorii pasivi sau din cand in cand si ei pot sa...  spun eu cu un surâs

usor.

    - Hai dute si te spala,si numai filozofi atâta!. declara mama cu glas răgusit.

      -Si ce ,nu este bună? intreb eu mirat cu zambetul pe buze.

      - Ma duc sa ma aranjez!.. spun eu celor prezenti.

      Unchiul si matusa isi continua mersul țigării si al unei beri răcoritoare.Eu mă înbaiam în umbra serii.

      Cântam « Frumoasa mea »-Marcel Pavel.Eram inbunit de fericire.Numai eu credeam că Ella va veni.

       Nu credeam sa invat a  muri vreodată,

       Pururi tanar înfasurat in manta-mi

      Ochii mei înaltam visatori la steaua

                                Singuratatii!.

      Câte adevăruri sunt in versurile lui Eminescu !..Cine ar fi crezut că,acum la 35 de ani traiesc ce n-am trait vreodată.Numai eu am crezut si cred pana la capat!..Iesisem din baie mai proaspat,mai vesel. Mama ma lua peste picior:

         - Si daca nu vine?Alta la rand!..râde cînd spune.Râde si matusa.

        - Si eu pentru cine m-am bărbierit? intreb eu ironic,de parcă rudele mele ce-au

sa nu ma vada barbierit?

       -  Lasa-l Ina in pace!..Daca el crede..declara mătusa mea râzand usor.

      Intradevar eu sunt singurul ce cred acum in aceasta iubire,mai ales datorită bunătatii de care da dovada Ella si ajutorului dat în timpuri de rastriste pentru mine.Credinta mea in Fecioara Marie a dat roade.

       -  Da pisicher mai  este Vicentiu  al nostru!...declară unchiul meu surazand usor.

      - Hai Puzule sa mergem !..Om veni maine mai devreme!...spune mătusa catre

unchiul meu.Rade

   -    La revedere,sorme-o!..spune unchiul meu

      - Ina,hai pa!..Mâine la zece sant la tine.!...

      - La revedere,unchiul meu!..declar eu razand.

     In umbra serii am strans ce era de strans si am facut putina ordine.Seara s-a lasat ca o liniste asupra noastră. Binecuvantarea noptii si a lunii ne da somnul linistit de care avem nevoie. Mama tot incercă sa-mi insufle putere pshică.Alain filozoful spunea:

     1.Fiecare cu firea lui,dupa cum bate vantul si-i cantă maruntaile.

     2.Suntem datori sa fim fericiti si sa ne straduim a fi!.. Cu asta spun totul.