Capitolul 4
Sfarsitul
unei seri magice
Impreuna cu
verii mei,am purces a ne intoarce acasa unde ne asteptau restul invitatilor
care mai ramasesera.Pe drumul de intoarcere
in loc sa iesim pe aceiasi strada pe care am intrat am luat pe una laturalnică.Asta pentru ca zona era cam intunecată Câtiva caini
latrau a bun venit Intram pe sosea si la un momendat vărul meu a facut pană de cauciuc datorita unor gropi neastupate.Tragem pe
dreapta si se schimbă cauciucul.De ce tocmai ea? Pentru că pur si simplu așa a fost să fie!
- Nașa cred l-ai pierdut pe Vicentiu !..spune varul meu la intoarcerea
acasa,mamei mele.Mama rade.
- Dupa cum se
strangeau in brate....
-
He,he,he...asa este Vicentiu ? mă intreaba
unchiul meu razand.
- Auzi
unchiule de ce n-ai avut o perdea la masină pe bancheta din spate?
- Auzi
Vicentiu dar parca tu tineai post? mă intreaba ironic unchiul meu.
- Țin, dar a
inceput vreun post?Când incepe postul mare?
- Hm he,he... cum ce post? mă tachineazã vaĂul meu cel mic
- Dragilor
cand e vorba de iubire,faci orice....
- Băi da ce schimbat
este Vicentiu al nostru !.. exclamă bunica care
pana atunci
fusese cam
tacută
- Auzi tatã
sa-ti spun ceva,dar nu stiu cum sa-ti spun
- Spune fiul
meu, nu te jena!...
- La
intoarcere am iesit pe o strada latularnică si ne-am
rătacit.Bine am iesit
noi pana la
urma in șosea,dar am dat intr-o groapa si pană pe roata din
spate.
- Asta este
!..dar unde tebuia sa ajungeti daca nu este cu suparare?
- Nu
este,raspund eu ,mahalaua Grigorestilor
cum ii spune acum un cartier modern, după numele
bulevardului marelui pictor,incolo spre cartieru Ozana unul la fel de modern în
marginea aceasta de oraș,care se termină cu autostrada soarelui
- Sa nu-ti fie
da de ochi ce frumos esti!..spune mama catre mine si aprinzandu-si o tigara.
- Bai gagiilor
de ce v-ati complicat asa?... intreaba unchiul meu. Nu era mai bine daca o
luati pe la Macarale?
- Era si mai
complicat!.. raspund eu.
- Extraordinar
Vientiu !..Nu uita ca eu am fost taximetrist.
- Si care este
problema?
Fericirea unei
mame ca si a unei prietene,nu are
margini.Astazi mama a fost cea mai fericita. Poate mai fericita decat atunci când
lucra in APACA.Matusa,unchiul si bunica impreuna cu verii se pregateau de plecare.Isi strangeau lucrurile cu care venisera.Era trecut de 11 nopatea si venea miezul noptii.E ora cand
vine; miezul noptii; si noi iubito in suspine;
si in fata sortii. Se incheiase un mare
capitol in viata mea.Am reusit s-o aduc pe
cea care am întâlnit-o in la inscrierea la admiterea in facultate.Înaltă elegantă si pe tocuri.Viata mea a redevenit un cuvant atat de natural!..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu