CAPITOLUL 5

                                             Trezirea

 

Am rămas eu si mama mea să strangem ceea ce era de strâns așa in mare.Le multumiserăm unchiului matusii,verilor, bunicii pentru toate activitatile morale, pshice de care au dat dovadă

Am aerisit camera si ne-am schimbat pentru un somn adanc ce aveam sa-l petrecem pană

doua zi.. Era ora 8 si 30 min in dimineata  zilei de sfârsit de februar ,cand mă trezisem făra să

fi deschis un ochi,simtind ca parca am dormit cu capul la sud si nu la nord.Pe masa din odaie langă divan se afla calculatorul ce parca ar dori sa-si spuna parea.

Un bec stins spanzura de tavan. O usa din lemn, niste pereti albi imi aminti că

fusesem prizonierul unei iubiri de o seara, ce se vrea vesnica.Mă intinsei, trosnira oasele.Privesc fereastra.Afara incepuse a ploua marunt.Oasele trosnesc pentru ca nu stiu nimic  despre viata.

Fac parte dintr-un intreg,asa cum noi face parte din marele univers. Mama abia se trezise si impreună am luat un bufet suedez si am facut o cafea.Ne-am dus in balcon si am discutat despre Ella si despre afaceri.Acum puteam sa dăramam cu gândul un mit, si să am  practic un exercitiu care sa mă  ferească de surprize.Sensibilitatea trebuie eliminată, credinta in Dumnezeu si convingerile trebuiesc trimise in adancul sufletului.Într-adevar se punea ordine in viata mea. Dezordinea sentimentală ce mă cuprinsese ani de-a randul era acum ordine.Se lovesc intre ele,bucuriile, necazurile,datinile,viicile.Suntem facuti a suporta toate acestea.Faptul ca Ella a venit la ziua mea inseamna că cineva acolo sus vegheaza.Cu noi se preumbla minciuna, adevarul,arta, poezia iubirii.Si iubirea este un viciu ca si tigara sau alcoolul.De iubire putem fi  dependenti si nu ni se intampla nimic.

Fusesem peste o săptămână la ea la birou ,stiind unde munceste,la o oră potrivită,să nu fiu văzut de nimeni,doar de ea.,tocmai pentru a-i oferi o floare si un cadou special., de 8 martie,asta ca să inteleagă ceea ce doresc de la viață si mai ales de la ea!.S-a bucurat enorm,multumind-mi ,dar mai ales transmitându-i multe salutări mamei mele!

    Prin sfârsit de primăvară început de vară,scosesem la un centru pozele mele de la ziua de nastere!M-am înființat la ea negresit,tocmai pentru a i le face cadou.Zâmbetul ei asupra mea erea fascinant!Mângâi privirea ei cu ochii mei!Stabilisem o întâlnire in parcu Politehnicii si apoi mă gândeam la o scurtă vizită la casa copilăriei mele din stada Apusului.Tocmai pentru a-i arăta ceea ce erea frumos cândva.Soarele erea sus pe cer si stralucea pentru noi.Butonam internetul la un internet cafe în cautarea unu loc de muncă!Se maîntîmpla să mai trec pe la ea pe la muncă, să discutăm despre ora cînd termină munca ca să o conduc pînă acasă,evident prin parc.Stiam că va veni toamna cea frumoasă cu frunze arămii si voi încerca mai mult!Toamna este anotimpul când se numără iubirile!Pentru a găsi un motiv anume stiind că îi plac cărtile de filozofie,scosesem de la naftalină o carte a unui mare filozof francez,pe care i-o împrumutasem cîndva.Mă înfiintasem la ea la birou,pe atunci tehnologia încă nu pătrunsese atît de bine la mine încât nu aveam un telefon care să facă și poze ca lumea.Plecăm impreună spre casa ei,abătindu-ne putin prin parcu Politehnicii  care se umple de frunze arămii.Ne tineam de mână si ne vorbeam cuvinte eminesciene.

-          Si tu ce crezi despre viața asta? mă intreabă ea surâzând usor

-          Ce să cred? Cred in D-zeu și în destin!Eu sper că te-ai simtit bine la ziua mea!

-          Cred că da! răspunse ea surâzândusor in coltul gurii

Nici nu am stiut când a trecut timpul si iată-ne în catierul modern Ozana.