Capitolul 6 (adăugat in primăvara lui 2007)

                                                    Stări de fapt.

                                                            *

 

Începuaem lucru la o companie de publicitate unde îmi desfăsuram activitatea de planificator marketing.Adică culegeam date despre diverse firme si domenii activitate,urmand apoi sa le impart colegilor si evident să-mi aleg si eu in incercarea de a face contracte de publicitate.Lucrand foarte mult  pe internet descoperi lucruri noi si interesante..Ma tot gandesc cum sa fac să o chem din nou pe Ella la ziua mea, dar de aceasta data pentru o altfel de petrecere.Am vorbit in noaptea de Craciun  si de revelion ce abia trecuse cu Ella de pe telefonul meu mobil pe telefonul ei fix.Vocea ei mi s-a arat acum mai  bine ca nici odata. Si nimic nu ne mai sta in cale.De revelion in timp ce mama dormea in dupa amiaza acelei zile,iarasi am sunat-o.Parca o si vedeam in fata mea!

Dar asa este facută viata sa fie si bune si cu rele.Într-o zi de primavară a acelor timpuri  întru-na din  pauzele mele navigand pe internet am am decis sa caut pe  motorul de căutare ”google”cel ma mare motor de  cautare pe internet daca adresa de e-mail  pe care o stiam este valabila.Si cea -am descoprit?Pagina de internet a Ellei.Frumoasă pagina!..Dar acolo am aflat că are telefon

mobil.Imediat am sunat-o dar numarul nu este alocat mi-se raspunde de catre operatorul de telefonie mobilã . Ce sa cred?Că este doar de forma pus pe pagina? Sau Ella nu si-a mai actualizat pagina  inclusiv telefonul mobil?Si-n plus de ce nu m-a anuntat ca are pagina si mai ales telefon mobil atunci cand era functionabil.Nu stiu de ce si poate nu o voi sti-o nici odata!.. De cand am vazut pozele ei pe internet mă fascinează si mai tare Ella.. Viata mea a redevenit un cuvant atat de  natural ..Asa crdeam atunci.Dar nici odata nu-i prea tarziu!..Asa sa-mi ajute Dumneazeu!... 35 de ani? Un numar care  stie trairile din care e compus.Începusem si unele plimbări .dar nimic mai mult.Începusem convorbirile telefonice despre noi cu mama ei,dar nimic mai mult.Mult mai târziu trecând intâmplător prin Politehnică aflasem de la cineva anunme cu care mai păstram legătura sentimentală,că Ella plecase in stăinătate!Asa este universu încare trăim Ella a vrut altceva de la viată!Asa percep toate acestea.

                                                             

                                                                        *                   

 

Anii au trecut si iată-mă din nou în Politehnică.Erea începutul toamnei.Aveam nevoie de de un sfat,dar si de un referat de bună purtare,un fel de recomandare(desi eu nu am fost un student strălucit),asta pentru  a -mi depune CV-ul meu la o companie ce rezistase privatizărilor si distrugerii..

Mă infiintez în biroul domnului Popeci ,pentru aceste lucruri.Vorbisem în prealabil.

Sânt servit cu o cafea.

-          Ce mai fac ai tăi?Tu ce mai zici?

-          Ce săzic? Am venit pentru să-mi dați hârtia aceia cu recomandarea...,spun eu in timp sorb din cafeaua servită de secretara dânsului.

-          Fii atent,că nu este usor ceea ce vrei tu să faci!Iar dacă vrei să schimbi vorbe cu Ella,numai lucrează la noi.E plecată spre alte zări!Asa că....

-          A,nu stiam!Bănuiam eu cîteceva,dar....spun eu mirat  de ceea ce aflu.

-          Am auzit ca tu si ea.....a-ti încercat să...Mai ales din partea ta mai mult....!Toti ne băgăm în vietile altora fără a primi vreun răspuns din partea lor.Să stii că si dragostea are partea ei specială intr-un anume context,vorba lui Marin Preda.

-          Da,ce săzic,asta a fost.Atât s-a putut! spun eu în imp ce mai sorb o gură de cafea.

-          Probabil ,nici tu nu ai stiut să procedezi! Asa că ....

-          Hai să-ți dau hîrtia aia,poate te grăbesti...zise el surâzând usor în colțu gurii.

-          Si chiar credeți că nu se putea face nimic? intreb eu mirat ,prea putin interesat de  hârtia aceaia.

-          Nu stiu, tu ereai cel care....Dar dacă ea a dorit altceva.....!

Mă ridic de pe scaun  si privind în jur,deschid ușa biroului.

-          Să tii minte,”toti sântem niste intrusi în vietile altora” cum spunea Marin Preda.

Plec cu un gând ciudat si sentimentul că as fi putut face mai mult.Îmi depun CV-ul meu la uzina ce încă functionează si astept raspunsul.,care nu cred că va veni..Mă indrept spre casă,cu sentimentul că va veni si pe strada mea soarele.Mă opresc la o terasă unde se servea si cafea.Privesc ingândurat in jurul meu si frunzele toamnei câzând pe asfalt.Sorb din cafea.Îmi aprind o tigară!

 

 

       Sfârsit                  Dacă dragoste nu e ,nimic nu e!Marin Preda