Patriotismul la romani

Ceremonia de investire a lui Barack Obama atunci cand ea a fost facuta. a fostun bun prilej de a constata inca o data ca multi dintre noi apreciem exact tot ce nu este romanesc si criticam exact aceleasi lucruri, daca sunt ale noastre. Astfel, cheltuielile cu organizarea festivitatii, destul de mari ,programul evenimentului, discursul noului presedinte al SUA, totul a fost gasit exceptional de catre cei care s-au dus ca reprteri,jurnalisti romani acolo ,ori pe la diverse televiziuni particulare sa comenteze evenimentul. Am observat si cu cat respect a fost primita declaratia lui Hillary Clinton referitoare la faptul ca Rusia foloseste multe dintre resurseleei naturale, gazul mai exact, in negocierile politice. Imi amintesc cate critici si-a atras Traian Basescu de la terte sau aceleasi persoane atunci cand declara in iunie 2007, dupa Summit-ul energetic al tarilor din Europa de Sud-Est, ca Romania “nu va accepta ideea utilizarii energiei ca pe o arma politica”.
Am privit deseori la posturi tv particulare ,in cadrul unor documentare straini vorbind mai frumos despre tara noastra decat o facem noi insine. Am vazut mai mult respect la ei decat la noi fata de valorile noastre,fata de peisajele mirifice pe care tara noastra le are,fata de locurile natale ale unor mari poeti sau scriitori. Unii artisti de geniu sant ovationati in picioare in afara tarii. In timp ce aici, in Romania, n-au valoare.Sa dau un singur nume: Gheorghe Zamfir.Ca el poate ca mai sant si altii.Orice am dori sa facem pentru Romania , trebuie sa incepem de la schimbarea mentalitatii. Atat timp cat a-ti iubi tara si a-ti respecta istoria, traditia pe care o are un popor iar valorile unei tari precum cea a Romaniaei sunt considerate elemente proaste, nu avem sansa de a ne depasi conditia de popor nefericit tocmai la el acasa .Am avut parte de-a lungul istoriei de multe momente nefericite,din care am stiut sa iesim cu bine,exceptie facand al doilea razboi cand ne-am rusofonizat .Dar si atunci in 1965 cand venea la putere Ceausescu,prin politica sa,prin tezele sale din iunie 1971,prin ceea ce a facut atunci si ulterior,iata ca s-a putut ca Romania sa fie apreciata si din exterior dar si din interior.Chiar daca in 1989 situatia era alta.De ce n-ar fi si acum la fel?Ne-am pierdut oare sentimentul national?Daca da,unde?Poate il regasim candva, ca o mama care si-a pierdut copilul !